Zis-a Avva Proclu (III)

Dacă vă vedeți soțul ori soția supărată, să știți că nu trebuie să-l luați la rost atunci. Trebuie să spuneți: „Lasă pe mâine, nu-i spun nimic acum. Îi voi spune mâine ce am de spus”. Doar așa veți reuși să nu vă mai agitați, să nu vă mai certați, să fiți mai liniștiți și nu veți mai ajunge la supărări.

⁕

Nimic nu face pe Duhul Sfânt a se sălășlui în inima cuiva decât a trece cu vederea neajunsurile altora.

⁕

Monahul care e retras la liniște nu are voie să se bage nici în treburile bisericești, nici în cele politicești, dar are datoria a se ruga și pentru cei care fac politică și pentru Biserică.

⁕

Mândria nu-i a oamenilor sănătoși, ci a celor bolnavi.

⁕

Cea mai mare patimă este atunci când cineva nu se mai poate smeri şi dă vina pe altul. Nu trebuie să dăm vina pe altul, ci să spunem: „Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta! Lucrul ăsta se întâmplă din cauză că am duhurile cu mine”. Când diavolul mă îndeamnă să zic de cutare, gata, mă cuprinde mare frică. Doamne ferește! De asta avem atâtea ispite, că dăm vina pe altul. Și dacă dăm vina pe altul, ne doare capul.

⁕

Pe păcătoși, dacă îi prinde moartea ridicându-se, câștigă mântuirea.

⁕

Să trăiești nebăgat în seamă și de cei mari, și de cei mici, dar să nu-i urăști pe cei care te ponegresc. Așa vei scăpa de multe curse. Această lucrare corespunde numai unei vieți de pocăință.

⁕

Este mai mare dragostea decât rugăciunea. Dacă am dragoste, crește rugăciunea.

⁕

Să ne ferim de a judeca şi de a osândi. Când îţi spune gândul că acela nu corespunde, ori este păcătos, să-i spui aşa gândului: „Eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se mărturiseşte, poate plânge, poate are smerenie, şi Dumnezeu îl iartă pentru că el se pocăiește”.

⁕

Dacă ești în primejdie de moarte și-ți este frică de ea, înseamnă că mai ai nevoie de pocăință.

⁕

A zis un Părinte: „De câte ori mă rog și nu pot plânge, sunt mort”.

⁕

Pe măsură ce ne vom duce la biserică, pe măsură ce ne vom mărturisi, pe măsură ce ne vom scula noaptea la rugăciune, pe măsură ce căutăm a nu mai sta de vorbă cu gândurile, atunci Duhul Sfânt ne va ajuta și, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate păcatele le vom birui.

⁕

Niciodată, de când mă știu călugăr și nici acum, nu am avut curajul să-i cer și nu i-am cerut lui Dumnezeu nimic!

⁕

Se apropie acele zile de pe urmă. Anii durerilor au început. Îi mare nenorocire acum. Cine s-a trezit n-are altceva de făcut decât să plângă.

Din „File de Pateric. Părintele Proclu” (volumul I)

Editura Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2024