Noi

De ai trecut pragul Pridvorului, gazdele sunt datoare să te întâmpine cu un pahar de apă rece.

Stai cu noi o clipă, trage-ți sufletul, uită de lume, cu toată tulburarea ei. Privește în zare. Privește în tine. Coboară în pridvorul inimii, cu rugăciune. Așa-i că-i bine?

Suntem cu tine, în Pridvor. Parcă ne știm de-o viață. Și parcă de-o viață căutam un loc de tihnă − un loc unde să nu te simți judecat, ci iubit. Așa-i că nici nu-ți trebuie mai mult?

Acest Pridvor, doar aparent virtual, a fost un gând al unui grup de prieteni care a prins contur real în ziua marelui praznic al Cincizecimii. Ne așezăm cu toții sub semnul Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că „dobândirea Duhului Sfânt este scopul vieții creștine”, după cuvântul Sfântului Serafim din Sarov. Altă politică nu știm, și nici nu vrem să auzim.

Așa că vino, stai cu noi o clipă în Pridvor și hai să facem împreună o lume mai bună, după cuvântul Sfântului Sofronie de la Essex: „Am o singură dorință arzătoare: să schimb lumea, schimbând un singur om – pe mine însumi”.

Amin.