Zis-a Avva Proclu (II)

Trebuie să căutăm a nu adormi cu mintea împrăștiată, ci cu mintea adunată. Să adormim din rugăciune, nu din împrăștiere, și Duhul Sfânt o să ne ajute. Cu cât ne sculăm noaptea la rugăciune, Duhul Sfânt ne va aprinde inima de dorul lui Dumnezeu.

⁕

Am observat așa: în viața de mănăstire, pe măsură ce-i vezi pe toți mai buni, pe acea măsură se lasă Duhul Sfânt simțit. Cei mai sporiți călugări în viețile de obște sunt cei care s-au ferit a osândi și a judeca.

⁕

Atunci când ești umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi și nu mai realizezi nici măcar faptele bune pe care le-ai făcut. În acea minunată clipă știi doar de unde vii, unde trebuie să mergi și ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârșire.

⁕

Cât putem, să nu ne lăsăm de rugăciune și a ne păstra credința sănătoasă. Și când ne punem la rugăciune, să nu avem nimic cu nimeni. Dacă are altul, treaba lui! Să n-am eu. Și, cât pot, a nu plăti rău pentru rău, iar bunul Dumnezeu nu ne va lăsa în părăsire.

⁕

Ce am mai observat: foarte mult ajută cugetarea la moarte. Așa spune un Sfânt Părinte: „O, moarte! Mai bine te-aș numi viață!”. De câte ori cuget la moarte îmi adun mintea, mai am o rugăciune. Iar când cuget la veacul acesta, mă-mprăștii și uit de Dumnezeu.

⁕

Să respectăm pe mai-marii Bisericii. Știi de ce? Ei se roagă pentru popor. Duhul Sfânt ne ajută să ajungem și ei, și noi, în Rai. Să ascultați de Biserică și de ierarhii ei! Să vă rugați, să țineți posturile și să plângeți, căindu-vă de păcatele săvârșite!

⁕

Dacă dorești să te faci preot și duhovnic, dar nu dorești să te faci mucenic, să nu te faci preot! Că mai bine un dascăl în rai, decât un preot în iad.

⁕

Duhovnicul care se smintește de păcatele cuiva încă trebuie să mai crească! Un duhovnic nu are voie să se smintească, oricât de mari ar fi păcatele ascultate de la oamenii care ajung la el. Duhovnicul trebuie să fie ca o mamă, trebuie să aibă milă.

⁕

Nu-i treaba noastră cu judecatul... Eu, dacă-l judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege ca și el. El o călcat o poruncă, și eu am călcat a doua: „Nu judecați ca să nu fiți judecați”. Și amândoi suntem călcători de lege.

⁕

Să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru noi.

⁕

La mănăstire vin mulți chemați și puțini aleși. Dacă te-ai hotărât să te duci la mănăstire, apoi trebuie să-ți pui în minte: „Mă duc să mor”. Dacă te duci să trăiești, mai bine stai acasă.

⁕

Să știți că, în viață, cea mai importantă clipă este clipa în care poți spune că ai învățat să ierți.

⁕

Zice un Părinte că cine iubește tăcerea, acela iubește veșnicia. Și cine zice rugăciunea în inimă, acela va simți veșnicia.

Din „File de Pateric. Părintele Proclu” (volumul I)

Editura Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2024