Un frate a întrebat pe Avva Macarie cel Mare despre desăvârşire. Şi răspunzând Bătrânul a spus: „Dacă dobândeşte omul smerenie mare în inima lui şi în trup; şi dacă nu se măsoară pe sine în niciun lucru, ci mai curând se aşază pe sine în smerenie mai prejos decât orice făptură; şi nu judecă în niciun fel pe nimeni decât numai pe sine; şi rabdă defăimarea; şi aruncă din inima sa toată răutatea; şi se sileşte pe sine să fie îndelung-răbdător, bun, iubitor de fraţi, cumpătat, înfrânat - căci scris este: A celor ce se silesc este împărăţia Cerurilor şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. (Matei 11:12) Şi vede drept cu ochii săi; şi are paza limbii; şi îşi întoarce auzul de la orice lucru deşert şi vătămător de suflet; şi dreptatea mâinilor sale şi curăţia inimii să fie spre Dumnezeu; şi nepătarea trupului; şi să aibă aducerea aminte de moarte înaintea ochilor în fiecare zi; şi lepădarea de mânia şi răutatea duhovnicească; şi lepădarea de cele materiale şi de plăcerile trupeşti; şi lepădarea de diavol şi de toate lucrările lui; şi, desigur, unirea cu Dumnezeu, împăratul tuturor, şi cu toate poruncile Lui; şi să rămână neîncetat în tot locul şi în tot lucrul, şi în toată fapta lângă Dumnezeu; fără acestea nu poate să fie desăvârşit”.
Ziceau despre Avva Macarie cel Mare că devenise, aşa cum este scris, dumnezeu pământesc. Precum Dumnezeu acoperă lumea, la fel a ajuns Avva Macarie, acoperind greşelile pe care le vedea ca şi când nu le-ar vedea şi pe cele pe care le auzea ca şi când nu le-ar auzi.
L-au întrebat unii dintre părinţi pe Avva Macarie Egipteanul, zicând: „Cum se face că şi când mănânci şi când posteşti trupul tău este uscat?”. Şi le-a zis lor Bătrânul: „Lemnul când se pune la un loc cu vreascuri aprinse este înghiţit cu totul de foc. Aşa se întâmplă şi dacă îşi curăţă omul mintea sa cu frica lui Dumnezeu, această frică a lui Dumnezeu înghite cu totul trupul lui”.
A zis Avva Macarie: „Dacă, mustrând pe cineva eşti purtat spre mânie, propria patimă îţi împlineşti. Pentru a mântui pe alţii, nu trebuie să te pierzi pe tine însuţi”.
Ne povestea Avva Mina: Când stăteam odată în chilia mea, a venit la mine un frate din altă ţară rugându-mă şi zicând: „Du-mă la Avva Macarie!”. Şi sculându-mă, am mers cu el la Bătrân şi, după ce ne-a făcut rugăciune, ne-am aşezat. Şi a zis fratele Bătrânului: „Părinte, am treizeci de ani de când nu mănânc carne şi încă sunt luptat pentru aceasta”. Iar Bătrânul a răspuns: „Dar aceasta să mă înştiinţezi, fiule, şi să-mi spui adevărul, câte zile ai în care nu ai vorbit împotriva fratelui, nici nu ai osândit pe aproapele tău şi nici nu a ieşit cuvânt deşert din gura ta?”. Şi punând metanie, fratele a zis: „Roagă-te pentru mine, părinte, să pun început”.
Avva Macarie cel Mare zicea fraţilor în Schit, de cum termina slujba la biserică: „Plecaţi, fraţilor!”. Şi i-a zis lui unul dintre Bătrâni: „Părinte, unde avem să plecăm mai mult decât în pustia aceasta?”. Iar el a dus degetul său la gură, zicând: „Cu aceasta să plecaţi”. Şi a intrat în chilia lui, a închis uşa şi stătea.
Trecând odată Avva Macarie împreună cu fraţii prin Egipt a auzit un copil zicând mamei sale: „Mamă, un bogat mă iubeşte şi eu îl urăsc pe el, iar un sărac mă urăşte şi eu îl iubesc pe el”. Şi auzind Avva Macarie, s-a minunat. Şi i-au zis lui fraţii: „Ce este cuvântul acesta, avva, că te-ai minunat?”. Şi le-a zis lor Bătrânul: „Cu adevărat, Domnul nostru este bogat şi ne iubeşte pe noi şi noi nu vrem să-L auzim, iar vrăjmaşul nostru este sărac şi ne urăşte pe noi, iar noi iubim necurăţia lui”.
Au trimis odată la Avva Macarie, în Schit, Bătrânii din Muntele Nitriei, rugându-l pe acesta şi zicându-i: „Ca să nu se mai ridice tot poporul să vină la tine, socotim că este mai bine să vii tu la noi, ca să te vedem înainte să te muţi la Dumnezeu”. Venind acesta în munte, s-a adunat tot poporul la el. Şi i-au cerut lui Bătrânii să spună cuvânt fraţilor. Iar el, lăcrimând, a zis: „Să plângem, fraţilor, să verse ochii noştri lacrimi înainte de a pleca acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre”. Şi au plâns toţi şi au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Părinte, roagă-te pentru noi!”.
Din „Patericul Mare”, Editura Bizantină 2015
Traducere de Pr. Prof. Constantin Coman
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!