Zidul

Eram o casă părăsită,

Când mi-a bătut în ușă Domnul,

Dar când am pus mâna pe clanță,

Să Îi deschid, păru, deodată,

Că eu eram cel de afară,

Chemat de Dânsul înăuntru.

M-a potolit de frig și frică,

Mi-a dat veșminte de-ale Sale,

Mi-a pus pâinea cu vin alături

Și m-a culcat alene-n poală.

Am adormit închipuidu-mi

Că-nalț, din lut până la ceruri,

O catedrală de cuvinte,

În care El să lumineze.

Când m-am trezit, eram chiar zidul

De care-Și răcorise fruntea.

Monica Pillat