am urcat în fugă treptele
spre casă numărându-le
gândindu-mă c-ai să apari ca
o regină a nopții la răsărit de
lună
când nisipul se înroșește de plăcere
răcoroasă după atâtea fierbințeli ale
zilei
te văd alergând prin nisipuri de
poveste aruncându-te în valuri pe care
doar tu le stăpânești
se limpezesc poveștile din
noapte ce te țin ascunsă
de ochi trecător
gândul c-ai să apari ca o regină dă
târcoale nopților mă reazem de el
îmbrățișând melancolia ce te simte
iar însuflețită.
Pr. Cristian Muntean
Acuarelă de Horia Țigănuș
Din volumul „Culoarea zilei – jurnal poetic”, Editura Creator, 2025
4 Comentarii
Iulia
Am primit o lumină frumoasa în suflet prin poezie și pictură!
Cami
Noapte, lună, nisip, mare, iubire nostalgică! Ce frumos! Mulțumiri pentru culoare, pentru cuvinte frumos măsluite, pentru emoția împărtășită!
Ana Banica
iubesc valurile sărate și calde pe care poezia asta mi le-a stârnit în piept!
Anastasia
❤️❤️❤️