VIDEO! Tristeţea se va preface în Bucurie

Spunea Maica Siluana:

Toată tinereţea m-am străduit să mă împrietenesc cu suferinţa sufletească, şi până când n-am primit-o ca dascăl, n-am ajuns la bucurie. Şi în clipa în care am renunţat să mai înţeleg şi să mai stăpânesc lumea şi realitatea prin mintea mea, prin înţelegerea mea, atunci am zis: „Doamne! dacă exişti” (deja pricepusem că există), „nu mai vreau să înţeleg nimic, vreau să Te cunosc şi să Te iubesc!”.

Și, în clipa aceea, Dumnezeu a trimis un om de-al Lui la mine. Deci nu alergaţi după Părinţi, nu alergaţi după oamenii lui Dumnezeu, ci doar după Dumnezeu, şi Dumnezeu vi-i trimite la uşă. Şi am făgăduit atunci lui Dumnezeu că voi face o probă de doi ani, şi dacă în doi ani nu-mi oferă ce nu pot să fac rost singură, o să încerc să fac rost în altă parte. Şi I-am cerut să fiu bucuroasă, I-am cerut să-i iubesc pe cei care mă urăsc şi să iert ceea ce nu pot să iert.

A fost o luptă frumoasă. Îi arătam cu degetul nişte oameni şi îi spuneam: „Dacă Tu poţi să mă faci să-l iubesc pe ăsta?!”, şi unul era greu de iubit, era colonel de securitate, şi se făcea că-i fioros, aşa, la mine, şi Dumnezeu mi-a arătat chipul lui Dumnezeu acolo. Adică a făcut minuni, şi atunci eu am putut să împlinesc ce-mi cerea Domnul, ca eu să cresc în bucurie.

Când am trăit bucuria, am vrut să mă retrag undeva într-o mănăstire, undeva într-un loc unde să trăiesc eu şi cu bucuria. În clipa în care închideam uşa, bucuria pleca de la mine, până când am înţeles că cei care au întâlnit bucuria, cei care trăiesc bucuria sunt datori să o mărturisească celor pe care îi trimite Dumnezeu în calea lor. 

Și iată o mărturisire a bucuriei în această conferință din 10 mai 2019, de la Cluj. Iar dacă ne molipsim de la maica, suntem datori să o dăm, la rândul nostru, mai departe!