Ne vorbește Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului
Mai întâi de toate, aș dori să-i mulțumesc Înaltpreasfințitului Filotei al Tesalonicului, iubitul meu frate în Hristos, pentru că m-a invitat astăzi la hramul acestei biserici, când îl prăznuim pe Sfântul Grigorie Palama, ocrotitorul și marele Părinte al Sfintei Mitropolii a Tesalonicului.
Îmi voi începe omilia de astăzi cu o mărturisire. Am absolvit Facultatea de Teologie din Tesalonic acum mai bine de 50 de ani și, de-a lungul slujirii mele preoțești de 53 de ani, nu am ajuns de multe ori la Tesalonic. O singură dată, acum 23 de ani, am mai slujit în această biserică ridicată în cinstea Sfântului Grigorie Palama, care adăpostește sfintele sale moaște. Așadar, cu toate că am fost departe de Tesalonic multă vreme, cred că nu mi-a fost tăiat „cordonul ombilical” duhovnicesc și bisericesc pe care îl am cu acest mare oraș.
Este relevant că, oriunde mă duc să vorbesc pe teme de teologie ortodoxă, toți îmi spun că sunt originar din Tesalonic. Iar lucrul acesta se datorează faptului că ei consideră despre teologia pe care o prezint că este teologia nu atât a Sfântului Grigorie Palama, pentru că el nu a creat propria sa teologie, cât teologia Bisericii, care a fost exprimată de către Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. În acest sens, așadar, nu am rupt niciodată legătura bisericească cu orașul acesta, mai ales datorită influenței Sfântului Grigorie Palama în viața și în învățătura mea.
Astăzi, în această mare zi, aș putea să amintesc foarte multe lucruri despre viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, dar v-aș cere îngăduința de a vorbi doar despre troparul Sfântului, atât de bine cunoscut de dumneavoastră, despre care cred că este chintesența învățăturii și vieții sale. Căci în acest tropar ne este arătată toată viața sa ‒ și nu numai teologia lui, ci întreaga teologie a Bisericii noastre.
Luminătorul Ortodoxiei, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorul teologilor cel nebiruit; Grigorie, făcătorule de minuni, lauda Salonicului, vestitorule al Harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.
În tropar se spune că Sfântul Grigorie Palama este „lauda Salonicului” ‒ și, cu adevărat, el este lauda Salonicului! Tesalonicul se laudă cu multe, cu întreaga sa istorie de-a lungul veacurilor, dar în privința vieții bisericești, se laudă cu acest mare învățător al Bisericii noastre, dimpreună cu Sfântul Dimitrie, ocrotitorul orașului. Și atunci, se pune întrebarea: de ce se laudă Salonicul cu numele și prezența Sfântului Grigorie Palama?
Pentru că, așa cum stă scris în tropar, Sfântul Grigorie este „sprijinul Bisericii” și „învățătorul”. Desigur, Biserica este Trupul lui Hristos, așa cum scrie Sfântul Apostol Pavel, iar Sfântul Grigorie Palama a dezvoltat această învățătură, adăugând că ea este și „comunitatea îndumnezeirii”. Într-adevăr, Biserica nu este o instituție omenească, ci Trupul binecuvântat al lui Hristos și, în același timp, este și comunitate a îndumnezeirii. Nu Biserica se clatină, ci oamenii și membrii Bisericii au suferit diverse clătinări de-a lungul secolelor, motiv pentru care sfântul este numit aici „sprijinul Bisericii”.
„Apărătorul teologilor cel nebiruit”
La un moment dat, în secolul al XIV-lea, când a trăit Sfântul Grigorie Palama, în zona noastră au început să pătrundă din Occident, prin Varlaam, roadele teologiei scolastice. Teologia scolastică a luat amploare în Occident între secolele XI-XIII, întemeindu-se pe rațiune și pe filozofia platoniciană, neoplatoniciană și aristotelică. Pentru prima dată, teologia scolastică s-a întâlnit cu teologia ortodoxă (reprezentată de Sfântul Grigorie Palama) aici, la Tesalonic.
În plus, Sfântul Grigorie a avut de înfruntat nu numai scolasticismul occidental, ci și umanismul local, care se întemeia pe filozofie și nu lua deloc în considerare experiența și teologia sfinților. Exponenții acestor curente erau Grigorie Achindin și Nichifor Gregoras. Astfel, în dificila perioadă a secolului al XIV-lea, apare acest mare sfânt care, cu îndrăzneala, cunoașterea și inteligența sa, dar mai ales cu experiența [duhovnicească] dobândită, înfruntă ambele probleme ‒ și scolasticismul, și umanismul ‒ și expune învățătura ortodoxă.
De aceea, așa cum se spune în tropar, el este „luminătorul Ortodoxiei”. Biserica nu poate exista fără Ortodoxie, iar Ortodoxia nu este o simplă ideologie, ci este dreapta slăvire, dreapta credință a Bisericii. Biserica Ortodoxă este credința revelată: în Vechiul Testament, Cuvântul Neîntrupat le-a descoperit Prorocilor adevărul despre Dumnezeu și despre făpturile Sale, iar mai apoi, [în Noul Testament,] Cuvântul Întrupat ‒ adică Cuvântul Neîntrupat, Care a luat firea omenească ‒ a descoperit și a completat, aș spune, adevărul, revelându-l Apostolilor și sfinților de-a lungul veacurilor.
Sfântul Grigorie Palama a fost un Părinte ortodox al Bisericii, înfățișând toată această credință revelată, de aceea scrie într-un loc: „Aceasta este desăvârșirea cea mântuitoare în cunoaștere și în dogme”, adică aceasta este desăvârșirea care mântuiește, „a cugeta la fel cu toți Prorocii, Apostolii și Părinții, despre care Duhul Sfânt dă mărturie că au grăit despre Dumnezeu și făpturile Lui”. Ortodoxia, repet, nu este o ideologie, ci este învățătura unitară pe care o întâlnim la Proroci, Apostoli și Sfinții Părinți. Iar Sfântul Grigorie Palama a făcut o sinteză uimitoare a întregii teologii ortodoxe.
De aceea, în tropar se spune că Sfântul Grigorie este și „apărătorul teologilor cel nebiruit”. Teologii sunt, așa cum spunea și Sfântul Grigorie Teologul, „cei care au ajuns cercați în vederea lui Dumnezeu și mai înainte de aceasta și-au curățit trupul și sufletul, sau care acum se curățesc”. Aceasta este învățătura Sfântului Grigorie Palama: pentru el, teologia este vedere a lui Dumnezeu, iar teologii sunt văzătorii de Dumnezeu. Teologul este cel ce Îl vede pe Dumnezeu în Lumină, în slavă, de aceea este teolog empiric, [adică este un teolog din experiență, din cercare]. Bineînțeles, și cei ce urmează această teologie empirică pot fi numiți teologi.
Sfântul Grigorie Palama este „apărătorul teologilor cel nebiruit”, pentru că învățătura lui este sinteza învățăturii tuturor teologilor Bisericii noastre. Și, dacă ne gândim că titlul de „teolog” a fost acordat celor trei mari Părinți ai Bisericii noastre ‒ Sfântul Ioan Teologul, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Simeon Noul Teolog ‒, atunci cel de-al patrulea teolog este Sfântul Grigorie Palama. Așa îl prezintă în imnografie Patriarhul Filothei Kokkinos, prieten, împreună-nevoitor cu el și biograful lui, și așa este pictat în Sfânta Mănăstire Vlatádon, ca fiind al patrulea teolog, ce a prezentat toată această teologie într-un mod excepțional.
Unitatea dintre Biserică, teologie și sfințitul isihasm
Mai mult, Sfântul Grigorie este „podoaba monahilor” ‒ el este podoaba călugărilor și a nevoitorilor. De ce? Pentru că monahii care urmează Tradiția Bisericii noastre lucrează sfințitul isihasm, despre care Sfântul Grigorie a vorbit atât de mult. Sfințitul isihasm nu este altceva decât temelia tuturor Sinoadelor Ecumenice, condiția esențială a teologhisirii ortodoxe în Biserică. Sunt binecunoscute minunatele sale scrieri „Pentru cei ce se liniștesc cu evlavie”.
Tocmai de aceea este considerat un „propovăduitor al Harului”, pentru că vorbea mereu despre Harul și energia nezidită a lui Dumnezeu. Există diferență între zidit și nezidit, nu este nicio asemănare între ele. Doar în Persoana lui Hristos esența nezidită s-a unit cu esența și firea omenească zidită. Din această perspectivă, Sfântul Grigorie a vorbit despre împărtășirea de Harul și energia nezidită a lui Dumnezeu, de energia curățitoare, luminătoare și îndumnezeitoare a lui Dumnezeu.
Prin urmare, în troparul Sfântului nostru, pe care îl iubim nemăsurat, Biserica e unită strâns cu teologia, cu Ortodoxia și cu sfințitul isihasm, căci ele nu sunt separate unele de altele. Acesta este ethosul bisericesc și cugetul ortodox. Și o adeverire a acestei unități este faptul că Sfântul Grigorie Palama a făcut multe minuni, pentru că s-a făcut lăcaș al Harului lui Dumnezeu, tocmai de aceea este numit „făcător de minuni”.
Este important să subliniem unitatea dintre Biserică, Ortodoxie, teologie și sfințitul isihasm, pentru că, din păcate, în zilele noastre se încearcă a fi despărțite. Mulți oameni ai vremii noastre doresc ca Biserica să nu teologhisească, ci să fie doar o instituție caritabilă. Desigur, Biserica are lucrare filantropică, dar are și teologia ei și, atunci când Biserica se izolează și se detașează de teologie, încetează să mai fie o adevărată Biserică a lui Hristos.
Sunt unii care teologhisesc fără experiență și fără să aibă nimic de-a face cu sfințitul isihasm, cu energia curățitoare, luminătoare și îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, cu făptuirea și vederea lui Dumnezeu, cu filosofia practică, vederea naturală și teologia mistică, după cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, așa cum le înfățișează și Sfântul Grigorie Palama. De aceea, Sfântul Grigorie este „lauda Salonicului”, lauda întregii Biserici Ortodoxe, și nu se poate concepe teologie în afara vieții și învățăturii sale.
Episcopii sunt ochii care Îl văd pe Dumnezeu
Înaltpreasfințite Părinte Filotei și iubite frate în Hristos, aveți aleasa și marea binecuvântare de la Dumnezeu de a păstori clerul și poporul binecuvântat al Tesalonicului și, mai ales, de a fi urmașul unor mari personalități patristice, printre care se numără cu prisosință și Sfântul Grigorie Palama. Sunteți Mitropolit al unei eparhii în care există o viață teologică intensă, există o Facultate de Teologie, există viață monahală și experiența lui Dumnezeu.
Și aș putea spune, amintind cuvântul Sfântului Grigorie al Nyssei, fratele Sfântului Vasile cel Mare, cuvânt pe care îl vedem adeseori pomenit și în învățătura Sfântului Grigorie Palama, că în Biserică, episcopii sunt ochii care Îl văd pe Dumnezeu, după care vorbesc poporului ‒ ei sunt „văzătorii”. Mai mult, în Biserică, teologii sunt „dinții”, care mestecă și oferă poporului cuvântul lui Dumnezeu. Iar călugării sunt „perii capului”, podoaba Bisericii, pentru că ei au murit lumii și, de aceea, sunt frumusețea Bisericii. Așa cum părul este format din celule moarte și este frumusețea capului omului, tot așa și călugării care urmează Tradiția ortodoxă sunt morți pentru lume și reprezintă frumusețea Bisericii.
Înaltpreasfințite, păstoriți poporul acesta ca un „văzător”. Și Îl rog pe Dumnezeul cel în Treime, pentru mijlocirile Sfântului Grigorie Palama, să vă ocrotească în lupta pe care o duceți în acest oraș ‒ și deja avem mărturii văzute de toată lumea despre lucrarea pe care o săvârșiți. De aceea, mă rog ca Dumnezeu să vă ocrotească, să vă întărească în această luptă, să vă faceți părtaș frumuseții și slavei acestui oraș, Tesalonic, și să deveniți un mare episcop al acestei Biserici. Amin.
Din predica rostită la Duminica Sfântului Grigorie Palama
Tesalonic, 31 martie 2024
Traducere de Mănăstirea Diaconești
Icoană realizată de Ioan Popa