Spune Sfântul Pavel: „Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Corinteni 9:22). La fel și PS Damaschin Dorneanul, iată, ni se face tuturor toate, punând teologia cea mai înaltă în cuvinte pe înțelesul omului de azi.
Căci ce altceva e rugăciunea, dacă nu „reconectarea la Dumnezeu”? Și ce este „reconectarea” aceasta, dacă nu unirea - în har, adică în energia necreată - cu Domnul, convorbirea cu El, nu prin cuvinte, ci prin părtășie directă?
...Și ce altceva ne mai dorim?
A.S.
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!