Vămile cerului

Lui Mihai Andrei

Undeva, între cer și pământ,

La o vamă-n văzduh,

Începusem să urc

Și m-a oprit un duh.

La stânga și la dreapta

Îngerii stau lângă mine

Și duc război cu demonii

Care nu vor să urc la Tine.

Undeva, între cer și pământ,

În altă lume sau alt univers

Dau socoteală pentru fiecare vers

Și pentru fiecare gând,

Și pentru fiecare rând,

Și pentru fiecare faptă,

Pe care am crezut-o dusă de vânt.

O luptă se duce acum pentru mine.

Aș vrea să mă întorc să fac mai mult bine

Am fost oprit între cer și pământ

În văzduh, la o vamă, și-n zadar mă frământ.

Mă ajunge de jos și de sus rugăciune,

Mă trage și pare a fi o minune!

Parc-am ajuns la ultima vamă

Și a rămas doar o poezie

Pentru care mai am de dat seamă.

Și urc cu ea pe Golgota

Și sângerez și mi-e sete

Și nu mai am putere să merg

Și sunt răstignit

Și simt pe buze un burete

Cu duh, cu apă vie

Și-n loc de mântuire primesc

doar... altă poezie.

Șerban Madgearu

Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025