Unde eşti Tu, Dumnezeul meu?...

Ne vorbește Sfântul Siluan Athonitul

Cât suntem de fericiți noi, creştinii: ce fel de Dumnezeu avem noi!

Mă doare pentru cei ce nu cunosc pe Dumnezeu. Ei nu văd veșnica lumină, iar după moarte merg în veșnicul întunerec. Știm despre aceasta, căci Duhul Sfânt în Biserică descoperă Sfinţilor ce este în ceruri şi ce este în iad.

O, nefericit, rătăcit norod! Ei nu pot şti ce este adevărata bucurie. Ei se veselesc uneori şi râd, însă râsul cu care râd şi veselia cu care se veselesc li se întoarce în plâns şi în durere.

Dară bucuria noastră ‒ Hristos. Prin ale Sale suferințe El ne-au înscris în cartea vieţii, iară noi, în Împărăţia Cerului, veșnic vom fi cu Dumnezeu, şi vom vedea slava Lui, şi ne vom desfăta întru Dânsul. Bucuria noastră ‒ Duhul Sfânt. Cât este El de dulce şi de bun. El poartă sufletului mărturie pentru mântuirea sa.

O, fraților, rogu-vă şi vă cerşesc înaintea Feţei milosârdiei lui Dumnezeu, credeţi în Evanghelie şi în mărturia Sfintei Biserici, şi încă de pe pământ veţi gusta fericirea Raiului. Iată, Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru este; iubirea lui Dumnezeu dă sufletului Raiul. Mulţi domnitori şi stăpâni, dacă au cunoscut iubirea lui Dumnezeu, şi-au părăsit scaunele. Şi de bună seamă, căci dragostea lui Dumnezeu este fierbinte; ea până la lacrămi îndulceşte sufletul cu harul Sfântului Duh, şi cu nimic pământesc se poate asemui.

Tânjeşte sufletul meu dupre Domnul, şi cu lacrămi Îl caut.

Cum pot să nu Îl caut? El mi S-a arătat în Duhul Sfânt, iar inima mea L-a iubit. El mi-a răpit sufletul, şi acesta tânjește după Dânsul.

Sufletul este asemenea miresei, iar Domnul ‒ Mirelui; şi se iubesc, şi tânjesc unul după celălalt. Domnul, în dragostea Sa, tânjeşte după suflet, şi Se întristează dacă nu este într-însul loc Duhului Sfânt; iar sufletul ce a cunoscut pe Domnul tânjeşte după El, căci în El este viața sa şi bucuria.

* * *

Nu este amar mai mare decât a pierde harul. Sufletul tânjeşte atunci după Dumnezeu, şi cu ce voi asemăna acea tânjire? O voi asemăna cu plânsul mamei ce şi-a pierdut singurul ei fiu iubit şi strigă: «Unde eşti, iubit rodul pântecelui meu, unde eşti, bucuria mea?».

Astfel, şi încă mai mult, tânjeşte sufletul după Domnul când pierde harul şi desfătarea Dumnezeieştii iubiri. «Unde eşti Tu, Dumnezeul meu cel milostiv, unde eşti, Lumina cea fără de asfințit? Căci Te-ai ascuns de la mine, şi nu mai văd a Ta blândă şi luminată Faţă? Rare sufletele ce Te cunosc, şi puţini cei cu care se poate grăi despre Tine: oamenii se mântuiesc mai mult prin credință. Dar, precum Tu Însuţi ai zis Apostolului Toma: «Tu ai văzut şi ai pipăit, dar fericiți şi cei ce nu au văzut, dar cred». Astfel, nu toți simt Duhul Sfânt, dar cei ce se tem de Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui se vor mântui toți, căci nemărginit de mult ne iubeşte Domnul, iar eu nu aş fi putut cunoaşte acea iubire, de nu m-ar fi învăţat Duhul Sfânt, Carele învaţă toate cele bune.

* * *

Ce voi răsplăti Ție, Doamne? Tu, Milostive, înviat-ai sufletul meu dintru păcate, şi mi-ai dat a cunoaşte mila Ta către mine, şi inima mea s-a robit Ție şi se răpeşte către Tine, Lumina mea, neîncetat. Ce voi răsplăti Ţie, Doamne? Tu ai înviat sufletul meu a iubi pre Tine şi pre aproapele meu, şi îmi dai lacrămi a mă ruga pentru întreaga lume.

* * *

O, Duhule Sfinte, drag eşti Tu sufletului! A Te înfățişa este cu neputinţă, dar sufletul cunoaşte a Ta venire, şi Tu aduci pace minţii şi îndulcire inimii.

Domnul au zis: «Învăţaţi de la Mine blândeţea şi smerenia, şi veți afla odihnă sufletelor voastre». Despre Duhul Sfânt grăieşte Domnul aceasta: numai în Duhul Sfânt află sufletul desăvârşita odihnă.

Fericiți suntem noi, dreptslăvitorii creştini, căci mult ne iubeşte Domnul, şi ne dăruieşte harul Sfântului Duh, iar în Duhul Sfânt ne dă a vedea Slava Sa. Dar pentru a păstra harul trebuie să iubim vrăjmașii, şi pentru toate necazurile să mulțămim lui Dumnezeu.

Din „Cuviosul Siluan Athonitul” de Arhimandritul Sofronie

Editura Reîntregirea, 2009

Traducere de Ierom. Rafail Noica