Într-adevăr, corpul se schimbă de pe la 38 de ani. Eu abia pe la vârsta asta am putut realiza.
Întotdeauna mi-a plăcut ploaia, dar cea bună și câtă trebuie, nu cea de la care se produc inundații. Înainte rezistam perioadelor cu multe zile de cer acoperit și ploaie. Îmi place nespus de mult să ascult ploaia. Dar de vreo zece ani duc foarte greu lipsa soarelui.
Oricum, acum plouă foarte mărunt, și așa mult mă bucur!
* * *
De vreo trei zile am o răceală foarte ciudată. Mi-e rău în piept, dar când văd blănoasele noastre ce saltimbance sunt, râd chiar dacă mi-e rău... Nu prea mă cred cei apropiați, ei spun că fac figuri. Mi se întâmplă exact cum am făcut eu cu alții cândva, dar acum îmi pare rău că nu i-am crezut când spuneau că nu le e bine.
Cu timpul, am învățat că fiecare om poate duce greu o boală, în felul lui, și trebuie să am empatie pentru cela ce se vaită... așa, ca mine! Doamne, iartă-mă, îmi vine să râd ca deșteapta în târg.
Știu un documentar „The Power of Gentle Touch” (DW), în care diferiți cercetători arată cât de importantă este atingerea, mângâierea unui bolnav sau a unui om care se află în vreun impas, vreo boală, vreo nevoie... Mai sunt și oameni care vor să fie lăsați în pace. Totuși, depinde atât de mult de starea interioară a celui ce atinge, gândul lui...
Anastasia
Fotografie de Nida Kurt / pexeles.com