În carnea ta cu gust de mâine
s-au adunat strămoșii mei
ca boabele de grâu în pâine
pe care-n Sfânt Potir o bei.
Și am crescut în trupu-ți sfânt
din sângele curat al lor,
cum crește rugăciunea-n gând,
dospită-n pace și în dor.
Și am bătut în pulsu-ți clar
cu mii de inimi laolaltă,
cum bate-n toaca de stejar
aripa îngerului-naltă.
Din osul tău cu gust de sare,
preaplin de lutul lor străbun,
am adunat din fiecare
ce-a fost mai trainic. Azi m-adun
din infinitele semințe
sădinte-n trupul ancestral!
Și mă întorc din suferințe,
din temnițe cu cer oval,
din văi albite de jertfire,
din cruci de tainice altare
pe care veșnic, fără știre,
s-a tot murit și se mai moare...
Mă-ntorc acasă-n sânu-ți, mamă,
în pântecul cu miros sfânt,
în ochii tăi fără de seamă,
ce mă dezmiardă-n somn, plângând.
Căci tu te temi, fără temei,
c-o să îi uit în sumbră noapte,
eu rămânând fără de ei,
iar ei... fără eternitate.
Alina Mirică
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!