Sfârșitul anului nu este un capăt, ci o oglindă. Ne uităm în ea și vedem cât am iubit, cât am rănit, cât am tăcut când trebuia să vorbim, și cât am vorbit când trebuia să tăcem. Dumnezeu nu ne cere socoteală pentru câte am adunat, ci pentru câte inimi am mângâiat și câte lacrimi am lăsat să cadă lângă ale noastre. Dacă anul care trece ne doare, înseamnă că încă suntem vii și că mai avem ce pune înaintea Lui.
.webp)
La hotarul dintre ani, nu timpul se schimbă, ci chemarea. Suntem chemați să lăsăm jos poverile vinovăției fără pocăință și să luăm cu noi doar dorul de Dumnezeu. Tot ce nu am reușit să fim devine rugăciune, iar tot ce am greșit poate deveni început, dacă îl punem cu smerenie în mâinile Domnului și ale Maicii Sale. Nimic nu se pierde când este dat lui Dumnezeu.
Noul an nu vine cu promisiuni, ci cu libertatea de a iubi mai curat. Dacă intrăm în el cu pace, cu iertare și cu un pic de rugăciune spusă din inimă, este suficient. Dumnezeu lucrează din puțin, iar Maica Domnului știe să prefacă slăbiciunea noastră în nădejde. Să nu ne fie frică de ce vine, ci doar de a trăi fără Dumnezeu.
Maica Siluana Vlad
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!