Pleacă din viața noastră, uneori neașteptat, pe uși de a căror existență nu aveam nici măcar o bănuială, pentru că ceea ce li s-a dat de făcut, ei au făcut. Atât cât a fost, sensul s-a împlinit.
Ducă-se cu cerul pe umeri, și-au împlinit menirea, să fim mulțumitori.
Unii deschid uși; nu e vina lor că noi ne-am închipuit că ei sunt drumul întreg. Deschid ușile și apoi dispar, ca niște actori grăbiți în spatele cortinei, grăbiți să îmbrace haine noi și replici noi pentru următorul rol.
Să fim mulțumitori.
Alții se fac laț la picioarele noastre, ne împiedicăm, ne strângem dinții din praful drumului și înjurăm prelung soarta, destinul, tatăl și mama acestora. Rolul lor a fost să te culce la pământ un timp, ca să nu mai alergi spre propria nenorocire.
Să fim mulțumitori.
Tot ce ni se întâmplă are un sens, ca o dimineață pe care o intuiești că va veni dincolo de întunericul unei nopți.
Să fim mulțumitori. Căci deasupra noastră, transparent ca sufletul unui copil, grija Domnului și suflarea Lui cea blândă.
Să fim mulțumitori.
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu
Fotografie de Noemia Prada