Ne vorbește Sfântul Porfirie Kavsokalivitul
M-au cercetat astăzi la chilie nişte fii duhovniceşti de-ai mei şi am cântat împreună de trei ori „Hristos a înviat!”. I-am binecuvântat aşa:
- Mă rog ca Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să învieze în sufletele noastre orice simţământ nobil şi frumos. Să ne călăuzească pe toţi spre sfinţenie şi să biruiască omul cel vechi, „dimpreună cu patimile şi cu poftele lui” (Galateni 5:24). Aceasta cere Domnul. Pentru aceasta ne rugăm să ne ajute Praznicul Învierii Sale, să binevoiască a ne sprijini să omorâm pe „omul nostru cel vechi” (Romani 6:6), să devenim vrednici de Biserica Sa. Aşa ne rugăm, ca Domnul să ne ajute. Cea mai mare minune pe care a făcut-o Domnul este Învierea Lui. Să nu uităm asta niciodată. La mulţi ani!
Cineva spunea că astăzi toate se roagă: pământul, cerul, stelele, florile care împrăştie bună-mireasmă, pâraiele ce susură, apele înspumate, privighetorile care cântă, fluturii în zbor, toate cântă „Hristos a înviat!”. Şi atât de mult se însufleţise, încât striga de bucurie, cu putere: „Hristos a înviat!”.
Aşa am păţit şi eu în Sfântul Munte. Erau Paştile. Am urcat singur pe munte, către vârful Athonului, pe la opt sute de metri înălţime. Aveam cu mine Scriptura Vechiului Legământ, şi priveam cerul albastru şi limpede, marea neţărmurită, fără sfârşit, copacii, păsările, fluturii, frumuseţile toate, şi am strigat cu putere, plin de însufleţire: „Hristos a înviat!”. În timp ce strigam, fără să-mi dau seama, mi-am deschis braţele şi le-am ţinut aşa; încremenisem acolo. Mă cuprinsese un fel de nebunie!
„Ce este bineplăcut înaintea Ta”
Peste puţin timp am deschis Vechiul Legământ la cuvintele acestea din Înţelepciunea lui Solomon:
„Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate cu cuvântul Tău, şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată, dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul Tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi. Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinic să înţeleg judecata şi legile” (Înţelepciunea lui Solomon 9:1-5).
M-am dăruit cu tot sufletul acestor cuvinte dumnezeieşti. Am uitat de timp...
Ascultaţi mai departe pe înţeleptul Solomon:
„Cu Tine este înţelepciunea care ştie faptele Tale şi care era de faţă când ai făcut lumea şi care ştie ce este plăcut înaintea ochilor Tăi şi ce este drept, potrivit poruncilor Tale. Trimite această înţelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta. Fiindcă înţelepciunea toate le ştie şi le înţelege, şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările mele, şi prin slava sa mă va păzi” (Înţelepciunea lui Solomon 9:9-11).
Înţelegeţi ce noimă aveau acestea pentru mine?
„Ce este plăcut înaintea ochilor Tăi şi ce este bineplăcut înaintea Ta” – pe acestea să le cereţi, în ele să vă desfătaţi, după ele să doriţi. Fără să vă daţi seama, o să vă îndrăgostiţi de Hristos.
Din „Ne vorbeşte Părintele Porfirie”
Editura Bunavestire, 2003