În urmă cu douăzeci și mai bine de ani, era firesc să ne întâlnim și să ne petrecem timpul împreună. Nu puteam gândi lumea altfel. În fiecare zi, părinții mei cumpărau ziarul, chiar dacă era ger, ploaie sau scoteai limba de-un cot din cauza căldurii, iar mama, din când în când, mai lua și câte o revistă, una mondenă și alta naturistă.
Dar... eu am crescut mare, telefoanele s-au micșorat și sunt și mai inteligente decât mine, și am ajuns să trăiesc astăzi într-o lume în care le povestesc copiilor mei despre chioșcurile de ziare, numele „jurnaliștilor” care le vindeau și cunoșteau poveștile de viață ale tuturor clienților, și cum mă trimiteau părinții după „sifoane și ziare”. Ba chiar am mai păstrat integrame de la mama, Dumnezeu s-o ierte! Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, și azi putem să ne clătim ochii și bucura sufletul cu o revistă pe care nu mai trebuie să o cumpărăm de la chioșc, ieșind afară pe ploaie sau pe vânt − acum deschidem telefonul în metrou, tren sau la serviciu, și imediat se deschide și „chioșcul virtual”, de unde putem să ne alegem orice articol vrem.
Interesant este că un cuvânt scris inițial într-o pagină Word și transferat într-o lume virtuală, foarte asemănătoare cu a noastră, are aceeași putere, și nu poate fi oprit, diluat sau uitat. Bucuria tot din inimă izvorăște. Bănuiesc că, indiferent de vremuri, oamenii aveau un loc unde se întâlneau și vorbeau. Așa și noi, simțim nevoia unui loc al nostru în care să ne bucurăm unii de alții, un loc în care singura regulă este bunul-simț, un spațiu în care tihna este la ea acasă. Nădăjduiesc că Bunul Dumnezeu va lucra prin toți copiii Lui care sunt parte a acestei lucrări, pentru că este nevoie de un loc unde să-ți odihnești sufletul. În viteza lumii acesteia în care suntem cu toții prinși, această revistă înoată contra curentului, cu propriile „arme”: credință, bucurie, părtășie și jertfă din iubire pentru oricine intră în Pridvorul nostru.
Mare mi-a fost bucuria când, vorbindu-i despre visul de a avea o revistă, Anca a spus: „Da, o facem!”. Și uite-așa s-a născut din îndrăzneală, credință și iubire Pridvorul, locul unde orice om este bine primit. În această lume virtuală, Pridvorul nostru vine înaintea tuturor cu fapte reale, care vorbesc în locul nostru. Ne bucurăm că, după un an de zile, revista rodește, având atâția prieteni și iubitori. Credem că a fi creștin ortodox înseamnă a iubi toată făptura, toată zidirea, și cu precădere pe vrăjmași. Și, la fel cum Hristos Domnul a intrat în casa lui Zaheu și a adus mântuire acelei case – evident, s-au scandalizat mulți! −, așa și scopul nostru este ca această revistă să intre în orice casă. În Pridvor nu există bogat sau sărac, alb sau negru, creștin sau necreștin. Există lumină, bucurie, iubire și tihnă, multă tihnă!
Alexandru Ionescu
Fotografie de Simona Andrușcă