Te-ntorci să fii cu noi, ca mai-nainte,
Ne-ajuți să facem focul, să luăm cina
Ca altădată, lângă malul apei,
Dar e în ochii Tăi o-ndepărtare,
Cu care ne învălui ca-ntr-o mantie.
Făptura Ta de aer și lumină
Pare aici... e totuși pretutindeni
Și înăuntrul nostru și-n afară,
Pierind și revenind ca o maree.
Ne-ai lua cu Tine-acum în Nevăzutul
Din care Te desfaci dar noi Te ținem
Să nu mai pleci, cât timp avem pe lume.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!