Logo

„Te iubesc din toată inima mea”

Data Publicării

În ziua de Ajun, când gândurile noastre sunt la ce punem sub brad sau ce așternem pe masă, să nu uităm că cel mai mare dar pe care îl putem oferi atât celorlalți, cât și nouă înșine, este iertarea. Noi nu putem ierta asemenea sfinților, dar, privind la ei, poate ne vom molipsi de duhul lor, așa cum și ei s-au molipsit de la iertarea pe care Domnul nostru Hristos a dat-o de pe Cruce celor ce-L răstigneau: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23:34).

În noaptea de Ajun, acum 75 de ani, cerurile s-au deschis să primească sufletul Sfântului Mucenic Gherasim Iscu, cel ce, pe patul de moarte, l-a spovedit și iertat pe torționarul său...

Mărturia pastorului Richard Wurmbrand despre Mucenicul Gherasim Iscu:

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficiență cardiacă, hepatită și alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu, egumenul unei mănăstiri (Tismana).

Acest om în etate cam de 40 de ani fusese așa de mult chinuit, încât era aproape de moarte. Totuși avea fața liniștită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credința lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul care îl schingiuise pe acest preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese apoi arestat chiar de tovarășii săi; fusese şi el bătut până aproape de moarte şi acum dădea sufletul. Se chinuia în ghearele morții. În timpul nopții mă deșteaptă și îmi zice: „Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoșătoare!”.

Atunci am văzut o minune. L-am văzut pe preotul în pragul morții care, chemând pe alți doi deținuți, sprijinindu-se pe spatele lor și trecând încet pe lângă patul meu, s-a așezat pe marginea patului ucigașului său și-l mângâia pe cap. Nu voi uita niciodată acest gest! Un om schingiuit să-l mângâie pe ucigașul său. Aceasta este Iubirea. Apoi preotul îi spuse acestui om: „Ești tânăr, nu știai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea”.

Dar nu a rostit așa simplu aceste cuvinte. Poți zice „iubesc” şi să fie un simplu cuvânt de șase litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima mea”. Apoi a continuat: „Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc așa de mult, închipuie-ţi pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubește! Și toți creștinii pe care i-ai chinuit, să știi, te iartă, te iubesc – şi Hristos te iubește. Îți dorește mântuirea cu mult mai mult decât ţi-o dorești tu însuți. Te îndoieşti dacă este cu putință să ţi se ierte păcatele... El dorește să-ţi ierte păcatele mai mult decât tu însuți dorești să fii iertat. El dorește să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăiești”.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să ții secrete, am auzit mărturisirea ucigașului înaintea propriei sale victime. Poate că viața este mai impresionantă în romane, însă nici un romancier nu a scris vreodată așa ceva. Victima, în pragul morții, primea spovedania ucigașului său, şi cel chinuit a dat dezlegare ucigașului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrățișat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeași noapte. Era noaptea Crăciunului, dar nu o noapte de Crăciun în care am comemorat doar că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Vitleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse în inima unui torționar comunist. Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu ochii mei. (Fragment din „Cu Dumnezeu în subterană”, Ed. Stephanus, 2007)

Mărturia lui Ioan Ianolide despre ultimele clipe ale Mucenicului Gherasim Iscu

M-am apropiat uşor de Părintele Gherasim, care şedea cu ochii închişi. Era slab ca o arătare. Fusese la Canal, unde se muncea şaisprezece ore pe zi, urmate de alte patru de program administrativ. Fusese repartizat în brigada specială pentru preoţi, cu un regim de exterminare rapidă. La Canal, Părintele Gherasim îşi îmbărbăta prietenii, pe mulţi îi ajuta la muncă şi tuturor le stătea la dispoziţie cu serviciile religioase. Practica Rugăciunea inimii şi avea mari resurse sufleteşti, care l-au ţinut puternic peste toate mizeriile.

Cu sfială deci m-am apropiat de el, ca să văd cum îi este. M-a simțit și a deschis ochii mari, negri, adânci: „Ai venit?… Mă bucur… Eram departe, în locuri de verdeață, de cântec si mireasmă, făurite din lumini. Acolo e minunat. E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atâta fericire, încât chiar bucuria de a te vedea e o suferință prin contrastul dintre cele două lumi. Voi pleca în curând, poate chiar acum, în noaptea de Crăciun. Și acesta e un dar al Domnului. Nu știu cum să-I mulțumesc… Nu știu cum să-i fac pe oameni să-L trăiască pe Dumnezeu, deplina bucurie…

Am certitudinea vieții veșnice, particip deja la ea. Nu mă sperie nici Judecata, căci merg cu cuget smerit și cu nădejde numai în mila si darul Domnului…

Duhurile întunericului stăpânesc acum pe oameni, dar să nu vă temeți, Hristos este aproape, cercetează lumea; iar lumea are nevoie de multă suferință… Dușmanii cred că am fost învinși, dar ei neagă lucrarea lui Dumnezeu în istorie și nu cunosc căile Lui…”.

S-a oprit puțin, a respirat adânc, apoi a reluat:

„Aici va fi într-o zi pelerinaj… Azi suntem puțini, dar încă mai există credință în lume, încât lumea va fi izbăvită. Acum pare cu neputință, dar dincolo de mijloacele omenești există o iconomie divină și ea va renaște omenirea. Fiți deci binecuvântați!… Am cunoscut aici oameni în fața cărora cugetul meu se smerește. Spune-i lui Valeriu (Gafencu) să se roage pentru mine… Rugați-vă si voi! Sunt fericit că am ajuns în ceasul acesta…”.

Vorbise stins, dar cu mare putere, încât eram profund impresionat. A închis din nou ochii și s-a retras în pragul vieții veșnice. (Fragment din „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”, Ed. Bonifaciu, 2012)



Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!

Lasă un comentariu