Taina din Pridvor

În Pridvor, pașii mei se opresc înainte de a pătrunde în taina adâncului. Între cuvinte și lemnul încălzit de soare se așază liniștea, mireasma rugăciunii și ecoul unor căutări care nu se sfârșesc niciodată.

Personal, pentru mine acest Pridvor este unul al unei biserici de lemn. Așa l-am simțit încă de când Anca mi-a destăinuit acest proiect.

Pridvorul nu este doar un loc de trecere, ci un spațiu al întâlnirii. Paginile mele, un prag între gând și mărturisire, între lume și suflet. Cititorul nu intră grăbit în el. Povestitorul nu se laudă cu ale sale, iar ascultătorul nu-l întrerupe. Încearcă, poate, doar să se regăsească. Și, în același timp, are o bucurie firească de a împărtăși și el celorlalți din Pridvor gânduri care erau odată „prezent”.

Pridvorul devine astfel simbolul unei așezări de tihnă. De aceea, aici nu se citește doar cu mintea, ci și cu inima. Și nu citim, practic. Aici vorbim. Ne vorbim nouă. Vorbim tainic celorlalți.

Și, da. Miroase a lemn încălzit de soare.

Pr. Daniel Anghel

Fotografie de Pr. Daniel Anghel

Împreună în Pridvor