Tăcerea lui Dumnezeu

Ne vorbește Sfântul Sofronie de la Essex

Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre. Tace. Tăcerea lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”. Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem pe Dumnezeu cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea. Noi aşteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptăţile noastre. El nu ne învinuieşte făţiş, ne lasă să urmăm căilor noastre rele şi să secerăm roadele propriilor noastre greşale. Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăinţă, îndegrab răspunde, mai iute decât ne-am aştepta.

Cunoscându-ne nevoile, El nu arareori le preîntâmpină. De-abia rostim cuvintele rugilor noastre îndreptăţite de realităţile vieţii în această lume, că El le-a şi împlinit.

Aşadar, tăcerea lui Dumnezeu este răspunsul la răutăţile noastre, răspunsul cel mai grăitor, cel mai nobil. Noi am izgonit din viaţa noastră pe Dumnezeu Cuvântul, cuvântul lui Dumnezeu; am dispreţuit acest cuvânt, şi iată, secerăm roadele înseşi faptelor noastre.

Din „Taina vieții creștine”

Editura Accent Print 2014

Traducere de Ierom. Rafail Noica