Tăcere

N-am ținut minte cum îl cheamă.

Poate Ioan, poate Matei,

Poate Luca sau poate Andrei...

M-a rugat un vecin să-i duc niște zeamă.

Mi-a spus că trăiește singur-singurel.

Până atunci nu auzisem de el.

Am bătut la ușă cu inima strânsă.

A deschis ușa cu balamaua neunsă

Și mi-a făcut semn să intru.

Mi-a făcut semn să mă așez.

Am intrat, m-am așezat

Și nu mai știu cât am stat.

Ne-am privit și-am zâmbit.

Am rămas în tăcere-amândoi.

Era o lumină frumoasă

Ca-n viața de-apoi.

Am stat cât am stat,

Apoi m-am ridicat și-am plecat.

I-am dus niște zeamă

Și nimic nu mi-a spus.

Mi-a dat doar niște lumină.

Primită de sus.

Șerban Madgearu