

Ca să mă-ntorc acasă,
Am de urcat o scară,
Într-o clădire care
Nicicând nu e aceeași.
După ce sui o vreme,
Dau de un loc de unde
Sunt trepte ce coboară,
Ca semn că, iată, drumul
Acolo se sfârșește;
Însă eu știu că scara
Începe să se-ascundă
Și nu se lasă prinsă,
Decât dacă mai stărui,
Făcând lungi ocolișuri.
Dacă din nou se-arată,
Și-o iau în sus pe trepte,
După un timp, dispare,
Chemându-mă s-o caut.
Monica Pillat
Din volumul „Chilia fără ziduri”, în curs de apariție la Editura „Spandugino”
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!
