Fugeam de Dumnezeu
de parc-ai putea să fugi de El
dar eu fugeam
din sânurile lui Avraam
din raiul preadulce
din mine pe cruce
Cu nările fremătând
aerul îmbibat de sare
zvon de furtună
pe mare.
M-au aruncat în valuri.
Furtuna s-a făcut vălătuc
ca o vată pe băț
din cioburi de sticlă
‒ de mică,
mâncarea mea favorită! ‒
și s-a-nvârtit
s-a tot învârtit
și eu mușcam
și tot mușcam
de-mi săreau dinții,
de-mi crăpau ochii
Mamă! Unde ești
Să-mi spui că nu e voie
Că zahărul, știi,
dăunează, și
când ești cioburi
s-ar putea nici chitul
să nu te mai înghită.
Dar întâmplător, eu
eram mâncarea favorită a lui Dumnezeu.
Anca Stanciu
2 Comentarii
Alexandru Ionescu
„Lăsați copiii să vină la mine” Și încă un gând: „Până nu veți fi precum pruncii...”
Ana Banica
Pe pereți mi-am tatuat poezia asta - ai inimii, și discutabil dacă și pe ai camerei