În general, mă bucur atunci când întâlnesc oameni, dar nu știu cum să procedez cu cei care au vreo ocupație ocultă... Uneori mi-e teamă, pentru că nu știu cum să fac față unora dintre vecini.
În orașul în care am locuit, pe timpul pandemiei, vecina de palier a început deodată să fie foarte prietenoasă cu mine. Și atât de mult și-a arătat bunăvoința, încât m-am apucat să-i vorbesc despre convingerile mele religioase, fără însă să-i împărtășesc credința ei New Age.
Într-o zi, la o înghețată, mi-a spus că citea o carte despre care nu poate spune altfel decât că parcă ar fi scrisă de Hristos. Aflându-mă atunci într-o stare de descurajare, am decis să comand cartea și s-o citesc și eu, poate voi găsi vreun folos și pentru mine.
Cartea se găsește și în limba română, dar eu am vrut s-o citesc în limba originală, engleză. Am rămas uimită cât de bine se asemăna cu Sfintele Scripturi! Avea și câte un exercițiu pentru fiecare zi, dar mi se păreau foarte ciudate, așa că nu le-am urmat întru totul. Mereu îmi făceam Sfânta Cruce și mă rugam Maicii Domnului și Sfântului Ierarh Nectarie să mă aibă în pază.
La un moment dat, am ajuns într-un loc unde scria ceva înspăimântător. M-a șocat. Și acum, când îmi aduc aminte, scriu și șterg, pentru că îmi este teamă să vorbesc despre chestia asta diabolică.
Era seară târziu, dar am hotărât să caut pe internet informații despre autorii cărții. Mă rugam tot timpul, dar nu am găsit mare lucru. După multe căutări, am obosit și am pus telefonul deoparte. Dar parcă cineva îmi conducea voința, îndemându-mă să caut în continuare, și așa am găsit, ca prin minune, informațiile de care aveam nevoie.
Atât de tare m-am speriat, încât a doua zi am sunat pe cineva, rugându-l să-mi facă legătură cu un duhovnic. I-am povestit pățania, și Părintele mi-a dat câteva sfaturi. În ziua următoare am rupt cartea în bucăți și am aruncat-o la tomberon.
Gândindu-mă acum la ce spunea fosta vecină, că parcă ar fi fost o carte scrisă de Domnul, aș spune mai degrabă că parcă ar fi fost scrisă de cel viclean, cu o nemaipomenită măiestrie. Din căderea aproape totală în prăpastie m-au scăpat Maica Domnului și Sfântul Ierarh Nectarie.
Am întrebat-o pe vecină dacă a cercetat despre cei care au scris cartea, pentru că nu-i a bună. Iar ea, din „dragostea” pe care mi-o arătase până atunci, s-a întors cu furie și cruzime asupra mea.
* * *
Aici în sat este o vecină care mi-a povestit că bunica ei i-a transmis o anumită „pricepere” în a putea ști lucruri. Apoi mi-a zis că, dacă o supără cineva, poate să facă să i se întâmple ceva rău. Eu i-am spus că e împotriva a ceea ce spune Dumnezeu. Din când în când, simt o ciudată răutate din partea ei.
Apoi, o alta vecină mi-a povestit că bunica ei apela la o vrăjitoare, și după moartea ei au găsit o sticlă ascunsă în zid, dar nu știe nimeni ce se afla înăuntru.
Mă bucur de oameni când îi întâlnesc, dar mă înspăimânt gândindu-mă la ce „afinități” au.
O altă vecină bătrână, când a fost bolnavă, am ajutat-o un pic la bucătărie, pentru că nu avea puteri. Am văzut pe masă o carticică de rugăciuni zilnice, și mi-a spus că se roagă. I-am spus că-i fain că se roagă, și apoi mi-a arătat o fotografie cu chipul Mantuitorului.
Într-o zi m-a chemat și mi-a dat o „rugăciune” scurtă, dar și o schemă despre cum să ții degetele în anumite puncte ale feței, și mi-a spus că, dacă vreau, pot să mă rog așa. M-am uitat acasă peste ele și bineînțeles că nu am făcut nimic. Dar mi-a venit gândul: ce rugăciune poate fi mai puternică decât „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”?
A doua zi m-a întrebat dacă am folosit schema ei de rugăciune, iar eu i-am spus gândul pe care l-am avut. Însă ea, văzând că nu-i împărtășesc felul ei de credință, nu a mai avut aceeași „afecțiune” pentru mine.
* * *
Îmi doresc atât de mult să fie ortodocși în sat, să citim împreună vecernia, utrenia și alte rugăciuni! Sau, cel mai fain, doar „Doamne Iisuse...”.
Însă nu are nimeni timp. Într-un an, în postul Sfintelor Paști, am făcut un cerc de rugăciune în care s-a citit Psaltirea în fiecare seară − deci ne puteam auzi și vedea. Cât de bine a fost!
Am povestit toate aceste lucruri pentru a se vedea cât de ușor se poate pica în capcana celui viclean, deși citisem zeci de cărți ortodoxe până atunci, și pentru a-mi aduce aminte că suntem înconjurați de nenumărate fețe viclene ale „binelui”...
Anastasia
Fotografie de Alexander Krivitskiy / pexels.com