Ștefan Câlția și familiaritatea de pe malul Oltului

Pe Ștefan Câlția l-am descoperit acum câțiva ani, prin intermediul minunatului documentar „Albastrul lăsat printre noi”. Un film scurt, de o frumusețe cuceritoare, care a lăsat urme de infinit în inima familiei noastre. De atunci, casa albastră a devenit un simbol pe care chiar și cei mici, din proprie inițiativă(!), l-au căutat în locurile unde am ajuns. Spre exemplu, recent, în Mehedinți fiind, l-am auzit pe unul dintre ei întrebându-și bunica: „Și aici casele erau vopsite mai demult în albastru?” (asta pentru că văzuse tencuiala căzută, iar pe dedesubt se întrezărea o nuanță azurie.)

La început de august, cu doar câteva zile înainte de închidere, am ajuns la expoziția (de mare amploare) „Extravaganza” de la Sibiu. Citisem din primăvară despre ea și așteptam cu nerăbdare să văd operele artistului. Copiii au primit înghețată înainte, așa că am putut să zăbovesc câteva minute bune în fața tablourilor preferate.

Dar apoi... „Maaamiii, haaaai! Mai sunt și altele!”, mă tot zoreau când nu mă mai vedeam plecată din fața vazelor și a paharelor cu flori.

Era ceva inexplicabil acolo... Cred că ceea ce mă țintuia era uimirea în fața sentimentului de familiaritate, de acasă, pe care mi l-au transmis. Poate datorită faptului că am crescut, la rându-mi, aproape de malul Oltului, lângă case aidoma celei din Șona (satul natal al artistului), înconjurată de ierburile despre care povestește și pe care le pictează și Ștefan Câlția.

Cu operele mai excentrice nu am rezonat și-au fost și încăperi prin care am pășit mai repejor, însă am luat prezența arătărilor monstruoase drept bun prilej de a-i face pe copii să conștientizeze cât de hidos și dezagreabil e răul... „Doar nu credeați că arată ca îngerii, nu-i așa?”. E mare lucru să pot să discearnă între bine și rău, frumos și urât!

Ce uimire am trăit când, după vreo două zile de la vizitarea expoziției, unul dintre băieți a desenat cum s-a priceput mai bine tabloul lui preferat – cel cu casa albastră, desigur! Transpare inocență din acest desen cu pește zburător, care ne prelungește bucuria trăită la expoziție de fiecare dată când îl privim. Copiii și artiștii au mereu câteva merinde la îndemână, din care ne hrănesc și pe noi, cei de cealaltă parte a ramei...

Georgiana Camalessa

Fotografii de Georgiana Camalessa