Stăpânul inelelor

Ea îl trăsni cu cuvântul:

 - Nu mă iubești! Nu m-ai iubit! Și nici n-ar fi trebuit să-ncerci să mă iubești! N-ai fi putut, oricum, să mă iubești! Nu mă vei putea iubi niciodată! Că, dacă m-ai fi iubit...

Nu putuse urmări săgetările tăioase din conjugarea acuzatoare, la toate timpurile posibile și dincolo de timp, a verbului a iubi. A împietrit pe loc. Înainte de-a se bloca și ea, roata gândurilor îi măcina ultimele țipete de apărare:

 - Și copiii? Și toți acești ani? Și miile de râsete și-mbrățișări? Casa? Eu? Noi? Dac-a murit iubirea, poate că nici n-a fost iubire adevărată!

Indignarea, orgoliul, neputința, nebunia îi șopteau să dispară. Fusese oricum egalat cu zero. Să meargă fără să mai privească în urmă.

Dar a privit. Și scările legate de acoperiș l-au tras înapoi pentru a termina reparațiile. Pășea ca un somnambul mult deasupra lumii, interpretând haotic o partitură neclară pentru bormașină, ciocan și fierăstrău. Dezechilibrat și fizic, a fost trezit de cădere. A întins instinctiv mâinile pentru a se salva, dar era prea abrupt, surprinzător și la o viteză prea mare. Tot ce-și mai amintea apoi era o smucitură în brațul stâng, ca și cum o undiță îl agățase cu putere, oprindu-i căderea.

A țipat de spaimă și durere. Într-o fracțiune de secundă,ea a zburat pe scară spre el, sprijinindu-i echilibrul precar de pe marginea acoperișului. Au alergat vecinii, au chemat salvarea. Era evident ceea ce se întâmplase, precum și miracolul la care tocmai erau cu toții martori. Un cui, aparent fără noimă, agățase verigheta lui. Sau verigheta se agățase de el. O fractură urâtă a degetului inelar stâng, entorse, contuzii, julituri.

Cei doi plângeau îmbrățișați în curte. Părea normal în ochii tuturor. Un accident ce putea avea urmări grave. Doar ei doi știau că acolo unde un deget delicat, cu o verighetă fină, mângâia un deget vinețiu, însângerat și sugrumat de-o verighetă strâmbă, iubirea lor omorâtă a înviat. Iubirile omenești au anotimpuri, răsărituri și apusuri, morți și învieri. Așa devin nemuritoare.

George Olteanu

Fotografie de Igor La Prado / pexels.com

După o întâmplare adevărată.