

s-au proptit de mare stâncile
acelea împingând spre
văzduh norii
ce îmbrăcau cerul cu o mantie
lăptoasă fiecare dintre ele
avea povestea ei suferința și
eliberarea sa
ritmul și măsura propriei existențe
marea fremăta odihnit
neliniștea zorilor doar ea ar
putea dezveli sclipirea
muchiilor de piatră
mă îmbrățișează briza de
necuprins orașul din capul
meu dispare
Iona descătușat
Pr. Cristian Muntean
Acuarelă de Horia Țigănuș
Din volumul „Culoarea zilei – jurnal poetic”, Editura Creator, 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!
