Spune-mi trei lucruri pozitive!

  Anca Stanciu de vorbă cu Lavinia Stan (partea a II-a)  

Anca Stanciu: - Uite, cu ocazia asta trecem la a doua întrebare, care este legată de titlul cărții tale. Are legătură coaching-ul cu partea văzută, pipăibilă, sau nevăzută a lucrurilor? Cu organizarea vieții – adică ne punem noi întâi ordine în viață? Sau cu visul după care viața se pune în ordine de la sine? Avem un vis, și pe urmă tot ce e în plus, în afara acestui vis, se dă la o parte.

Lavinia Stan: - Să știi că sunt oameni care totuși nu-și pot urma visul, pentru că fac greșeli în partea de organizare a vieții. Nu fac lucrurile concrete...

- Deci, practic, merg mână-n mână lucrurile astea.

- Merg mână-n mână. Uneori, în școala de coaching − mi-aduc aminte de toți profesorii cu care am lucrat. Am lucrat cu coach foarte mari din America de Sud, din America, din Dubai, din Italia, din Barcelona, oameni cu vieți internaționale, născuți în nu-știu-ce țară, trăiți jumate de viață în nu-știu-ce țară, mutați, adică toți − și din asta îți dai seama că erau niște coach fabuloși: își ridicaseră toate barierele de pe ei. Când au spus: „Mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară însorită cum e Spania, la Barcelona!”, ei n-au stat să rumege 15 ani chestia asta în capul lor. Ei s-au mutat!

Adică oameni care trăiseră oriunde pe fața Pământului unde e frumos, fără să se gândească cu frici: „Vai, dar unde o să trăiesc? Vai, dar din ce o să trăiesc?”. Păi, nu! Asta înseamnă oameni care și-au accesat zona de putere și de libertate într-un fel absolut fabulos. Toți erau relocați, Anca, de peste tot! Născuți cine știe unde, familiile de origine − surori, frați − cine știe unde, și ei trăiau numai în țări frumoase. N-a venit unul la mine care să trăiască nu știu pe unde. Nu! Trăiau la soare, la mare... Pentru că-și accesaseră fericirea, înțelegi? Și chestia asta am învățat-o în coaching: fericirea nu este imposibilă. Nu este imposibilă!

- Asta era întrebarea mea. Chiar există, sau este un ideal spre care tindem și, din când în când, mai intrăm așa, în coliziune cu fericirea asta, dar nu pentru mult timp?

- Este trist când punem niște reguli pentru fericire care nu sunt în controlul nostru. Atunci e grav. Pentru că, dacă eu spun: „Ca să fiu fericită, am nevoie să, nu știu... să mă iubească cineva, și anume cineva” − și acel cineva să nu fie disponibil să mă iubească pe mine...

- Pentru că tu nu poți să intri peste libertatea celuilalt. Dar, la fel cum spuneai mai devreme, cu mutatul dintr-o țară într-alta. Eu, de exemplu, vreau să mă mut în Grecia, dar nu am resurse...

- Nici oamenii ăștia nu aveau resurse, draga mea! Ce faci de aici, poți să faci și din Grecia. Casa pe care o ai aici poți să o vinzi și poți să-ți cumperi în Grecia. Sunt doar bariere.

- Deci aceștia sunt tot niște sabotori care-mi spun mie: „Nu se poate”.

- Noi trăim atât de în conformitate cu ce crede lumea și ce spune lumea, și asta se opune libertății, și se opune fericirii. La sfârșitul vieții vin regretele. Invariabil. Oamenii se întorc în timp, se duc la momentul ăla, 40 de ani, și spun: „Vai, cât de tânăr eram!”, 50 de ani: „Vai, cât de tânăr eram! Mă iubea cutărica și m-am prefăcut că nu-i adevărat! Aveam ocazia să-mi schimb viața profesională și m-am prefăcut că nu-mi pasă!”.

- Sau am preferat să rămân în inerția mea, în confortul meu, când puteam să cresc! Dar orice creștere este o naștere, care se petrece cu durere...

- Puteam să mă mut în Grecia și aveam zeci de ani de viață în Grecia, da? Și am stat acolo, cu căsuța, în loc să-mi vând casa și să fac o mutare fabuloasă! Toți regretăm lucrurile cărora le-am dat cu piciorul. Pentru că Dumnezeu așa vorbește în sufletul nostru...

Tehnica developării

Să știi că am lăsat un punct neterminat. O să-l termin repede, într-o frază, pentru că nu-mi place să las lucrurile neterminate. Era un profesor care ne spunea: „Să știți că sunt oameni care-și schimbă viețile doar pentru că fac lucrurile diferit în fiecare zi, și învață într-o sesiune de coaching unde pierd energie, unde greșesc, unde nu se organizează bine și, făcând partea asta mult mai bine de organizare a zilei, apare spațiu pentru vis”.

- Foarte interesant!

- Dar sunt oameni care o iau invers. Se conectează cu energia visului, o scot de-acolo, din ei, și spun: „Wow, ca să trăiesc chestia aia, las totul la o parte!”, exact cum ai spus. Și atunci, din sesiuni reiese: este ori pe organizare, ori [pe vis]. Dar amândouă fac parte din misiunea coaching-ului.

- M-am referit la asta în special pentru că ai publicat o carte care se cheamă „Organizatorii de vieți”. Până la urmă, și visul organizează viața. Adică tu ajuți omul, nu vii tu să-i spui [ce să facă].

- Niciodată! N-ai voie să faci asta. E anti-coaching!

- Tu trebuie să developezi...

- Să developezi, vai, cum sună! Nimeni niciodată n-a scos asta! Da, tatăl meu a făcut asta!

- În timp ce vorbim, eu deja te văd făcând, da? Și iese la lumină... Tu ești lichidul de developare, cum se chema?

- Avea o denumire, cu niște substanțe active înăuntru... Tatăl meu avea laborator de developat − și apare imaginea la un moment dat!

- Dar imaginea apare pe „suportul” fiecăruia.

- Exact!

- Adică fiecare are talanții lui, iar tu îi ajuți să − cred că, în primul rând, să aibă încredere în faptul că are niște talanți.

- Categoric. Coaching-ul ridică imediat nivelul de încredere al persoanelor. În clipa în care la mine vine un om și începe să vorbească rău despre el însuși, prima întrebare pe care i-o pun este: „Te rog frumos să pui niște oameni aici la care tu ții”. Și-mi spune patru-cinci oameni. Zic: „Ok. Când le-ai vorbit ultima oară așa?”. „O, niciodată!” „Ok. Și cu tine de ce vorbești așa? De ce aplici pe tine o măsură pe care n-o aplici pe nimeni? De ce faci chestia asta cu tine?”. Și zic: „Uite, din clipa asta eu refuz să te mai aud vorbind așa! Cu mine în sesiune, nu! Mi-astup urechile!”.

„Acum începe extinderea de bandă”

- Deci poartă-te frumos cu tine însuți!

- Poartă-te frumos și hai să schimbăm chestia asta! Și sunt două întrebări [pe care i le pun]: „Ce este minunat și extraordinar la felul în care ai ieșit din situația asta?”. Și zic: „Te rog să-mi găsești numai lucruri pozitive!”. Trei lucruri pozitive, nu cer treizeci! Trei. Și-atunci vezi cum omul face efort să le găsească, și zic: „Vezi că acum începe extinderea de bandă, acum mintea ta începe să gândească de pe altă frecvență”. Și după ce a spus trei lucruri minunate despre situația respectivă − foarte recent, o doamnă care lucrează, avocat, foarte de succes, de altfel, spune: „A fost un moment acum nu-știu-câți ani, în care eram într-o combinație foarte bună profesională; s-a rupt totul și eu am rămas marcată de momentul acela în care s-a rupt profesional...”. Și eu zic: „Ok, spune-mi ce este minunat la momentul acela! Ce este minunat, de ce-a ieșit minunat?”, conform spuselor Sfântului Paisie Aghioritul.

- Asta voiam să zic, cu albina și cu musca!

- Și spune Sfântul Paisie: „Nu îngăduie Dumnezeu niciun rău, dacă la final nu iese [ceva] bine”. Zic: „Ce-a ieșit bine din chestia asta?”. S-a uitat întâi așa... Zic: „Găsește trei lucruri bune și-ai să vezi că după asta se schimbă totul!”. Și a spus trei lucruri bune. S-a schimbat toată energia.

- S-a schimbat perspectiva!

- S-a schimbat perspectiva, energia, fața se luminează, trăsăturile... Oamenii încep să întinerească efectiv în momentul în care încep să gândească pozitiv. Asta e gândirea pozitivă. Și nu e falsă!

- Am citit despre recunoștință că are efect psihosomatic. Adică deja se activează sistemul nervos parasimpatic − sper că zic bine, că nu sunt de specialitate −, dar omul iese din sfera de stres în momentul în care începe să mulțumească. Cum mulțumești? Conștientizând, de fapt, binele din orice.De asta spuneam că și eu tot la Sfântul Paisie Aghioritul m-am gândit când ai spus, dar cu alt citat, pe care sigur îl știi.

- Este un maestru de gândire pozitivă! Da, cu albina și cu musca.

- Adică să fim ca albina, să reușim să vedem binele...

- Binele din orice!

Gândirea toxică și negativă

- Trăim într-o lume − și suntem acum și în perioada asta de după alegeri, când a fost o ruptură, nu doar în sânul poporului nostru, ci în sânul familiilor, pentru că unii au votat într-un fel, și alții într-un fel −, în care ieși pe stradă și te uiți, și lumea este, hai să nu zic deprimată, dar vezi fețe triste. Fețe triste... Putem noi, prin starea noastră, să influențăm [starea lumii]? Știm, de exemplu, că rugăciunea pentru întreaga lume − știm de la Sfântul Siluan Athonitul, știm de la Părintele Sofronie, că în momentul în care noi ne rugăm pentru întreaga lume, putem să provocăm schimbare fără a interveni cu nimic altceva, nici măcar cu un cuvânt sau cu o privire. Putem?

- Da, pentru că se schimbă vibrația, cu siguranță, da.

- Ce înțelegi prin vibrație?

- Măi, nu știu cum ar fi...

- E ceva ce simți? Tu simți lucrul ăsta?

- E ceva ce simt, da... Și nu știu să spun care este cuvântul ortodox pentru asta...

- Energie?

- Energie, duh, nu știu...

- Energie. Deci în Ortodoxe vorbim de energie, de har − harul care este o energie.

- În mod evident, sunt oameni în preajma cărora stai, a căror gândire este atât de nelucrată, atât de toxică și de negativă, că te pot culca la pământ. Nu o dată mi s-a întâmplat, în urma unor sesiuni de grup − de asta nici nu vreau să mai intru ca co-lider −, sunt oameni acolo despre care mi-am dat seama că eu, în clipa în care intru [cu ei în sesiune] − eu sunt atât de deschisă, Anca, îmi deschid efectiv toate simțurile și toate canalele ca să pot să ajut oamenii, dau tot ce am mai bun în mine, și am stat să mă gândesc de ce, când vin acasă, mi s-a întâmplat de multe ori să simt că în noaptea aceea mor. Deci am adormit într-o stare, am căzut în stare de semi-leșin! Și am stat să mă gândesc a doua zi când, slavă Domnului, m-am trezit totuși, ce-mi provoacă mie stările astea. Și am identificat acolo persoane care n-au făcut absolut în toate orele alea petrecute cu mine nici măcar o schimbare, pentru că se opun oricăror schimbări, și mi-am imaginat că este ca și cum energia mea și toată dorința mea de bine și tot ce știu eu să fac este ca apa aceea când curge, vrei să uzi...

- Și ai pus un dop la furtun!

- Sau curge într-o fisură în pământ și se duce degeaba și nu inundă și nu udă și nu face nimic. Și doar te scurge de vlagă și de energie. Adică e o chestie pe care am experimentat-o nu o dată, când efectiv am venit acasă, m-am așezat în pat, și dintr-odată am simțit că nu mai am vlagă nici să iau o gură de apă, și am preferat să adorm rugându-mă, și să spun „Doamne, ajută-mă să nu mor în clipa asta!”. Și am învățat să mă protejez, în sensul că sunt lucruri pe care nu le mai fac − sunt foarte bine în sesiuni unul la unul, dar eu, în sesiunile de grup, la nivelul meu de empatie, dacă sunt două-trei persoane care se opun, aceia pot să mă distrugă, și atunci prefer să nu mai fac altceva.

- Cred că asta se întâmplă și în viața duhovnicească...

(va urma)

Interviu realizat de Anca Stanciu

Fotografie de Andre Furtado / pexels.com

PARTEA I AICI:

https://inpridvor.ro/sabotorii-care-ne-erodeaza-energia-vitala/