Spre

Ne dezveleam pe rând organele vitale
Apoi, cu frică, ni le-acopeream,
Fragile
Ca într-un dans lent
Ca într-o moarte dată cu-ncetinitorul

Credeam că te cunosc
După atâtea dezveliri
Și înveliri cu mine
Când, deodată, te-am zărit

Credeam că încă mai pot
Mai pot, mai pot
Fugi
Nu mai pot, nu mai pot
De tine
Ceva, ceva
Mai mult decât carnea
Mai mult decât măduva
Mai mult decât aerul
Celui ce se-neacă
Ne-a spintecat în două
Și-apoi ne-a lipit
Dar greșit
La loc

De-atunci mergeai
Încălțat cu mine
Iar eu vâsleam
Prin vene străvezii
Prin mâluri de lumină
Spre delta inimii.

Anca Stanciu