Soarele din farfurie

şi inima din soare

mi s-au făcut mâncare!

Așadar, m-am trezit mâncând

lumină și iubire,

ceva-altceva,

pentru care nu am găsit cuvânt…

Am auzit pe mulți spunând

cum că dragostea, în stomac ajungând,

trece.

Da, trece. Dar unde trece?

Mai departe.

Din stomac, în intestin;

din intestin în torentul sanguin

(termen medical pentru sânge, dar ca să iasă rima… înțelegeți)

şi din torent,

în toate celulele, evident!

Ah, ce mare bucurie

că dragostea nu rămâne în stomac o veșnicie!

Ci trece,

şi, mai departe trecând,

ajunge să fie prezentă și în celulele din degetul mic.

Așa și Domnul Dumnezeu

a făcut ca doar dacă Îl mâncăm

să-L și purtăm

nu doar în stomacul golit,

ci și în ochii cu care privim,

în mintea cu care gândim,

în inima cu care trăim și iubim,

în talpa cu care pășim…

Eiii, să vă văd eu acum pe toți care ați fost duminică la împărtășit

cum călcați

ştiind

că-L purtați pe Dumnezeu și-n degetul mic!

Și mai sunt unii care zic:

toate trec.

Da, trec! Dar nu în nimic.

Toate trec… (mereu) mai departe.

Soarele din farfurie

şi inima din soare

au adus Lumină în celulele mele reci şi întunecate…

Şi uite-așa am ieșit din închisoare

direct pe o plajă,

undeva la mare.

Mâncând.

Silvana Bașa

Fotografie de Silvana Bașa