„Omul smerit se odihneşte când iubeşte, nu când este iubit. Se odihneşte când slujeşte, nu când este slujit. Se odihneşte când dăruieşte, nu când i se fac daruri.
Omul smerit este cel puternic în Hristos, care a înţeles scopul vieţii lui şi aşa a aflat odihnă. Pe când omul cel mândru este mereu în luptă, mereu obosit, toţi îl fură, toţi îl sapă, toţi îl batjocoresc, toți îl nedreptăţesc, nu găseşte dreptate nicăieri, nu-l înţelege nimeni, e chinuit şi-i chinuie şi pe alţii, pentru că nu are smerenie înlăuntrul său.
Cum să fie odihnă acolo unde lipseşte smerenia? Pentru că smerenia este cea care ne face asemenea lui Hristos”.
ÎPS Athanasie al Limassolului
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!