Mângâie lucrurile pe care le ai ca și cum le-ai pierdut deja. În felul acesta ele vor fi noi de fiecare dată, iar bucuria ta nu va avea margini.
Pășește prin deșert și dacă nu știi încotro e oaza; Celpurureadesculț va naște pentru tine un izvor cu apă rece și un palmier care să-ți țină umbră, va împleti potecă sub tălpile tale, pentru că El nu rămâne dator credinței nimănui.
Încetează să mai spui „Doamne ferește!”. Când rostești asta ai împărțit deja lucrările mâinilor Lui în păcătoase sau virtuoase; a Lui este judecata. Spune „slăvit să fie Domnul!” și nu te mai strădui să înțelegi.
Mulțumește pentru orice primești, umil. Uneori, o boală te face sănătos, tot așa cum înainte de a ți se dărui veșnicia trebuie să bei drojdia din cupa morții tale.
Vei fi aproape de înțelepciune când inima ta se va simți la fel de bine și în coliba celui sărac și în palatul celui bogat, când te vor lăuda și te vor biciui cu vorbele lor, iar sufletul tău va fi senin ca al unui copil care nu înțelege lumea de aici. Abia atunci începi să semeni cu Dumnezeu, Cel ce locuiește cu aceeași bucurie în toate piepturile oamenilor, și a celor buni și a celor răi. A Lui este înțelegerea. A ta este doar liniștea.
Înainte de a mânca, roagă-te. În felul acesta Îl vei avea pe Dumnezeu invitat la masă.
Când te duci la culcare, conjură-L pe Înviat să-ți ia tot. Dezbracă-te de banii tăi, de casele tale și de renumele tău, apoi dormi. Când se va face dimineață și vei dechide ochii, vei primi o viață nou-nouță de care te vei bucura copilărește și deplin. Seara dezbracă-te de lumea asta, iar. În felul acesta vei trăi o mulțime de vieți împletite laolaltă și inima ta nu se va mai teme de moarte.
Pleacă atunci când inima ta îți șoptește să pleci. Oprește-te acolo unde sufletul tău își face cuib. Zâmbește când te lovesc cu cuvintele lor; Dumnezeu asemenea face. Când vor muri, vor muri cu poveștile lor în gură, ca o vată îmbibată în formol. Lasă poveștile lor să moară în gurile lor, nu le face loc în inima ta. Că aceasta deșertăciune este.
Și, mai presus de toate, caută dragostea.
Dragostea nu ruginește, nu expiră, nu trece niciodată, dragostea e singurul dar de care nimeni nu te mai poate jefui vreodată, căci Dragostea nu e lucru, e o ființă.
Dragostea este Dumnezeu.
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu