Singur

Bătrânul e copilul
Care și-a pus deoparte
Mai multe nopți și zile
Cu care să se joace.

Dar când ridică ochii,
Se pomenește singur,
Lăsat, ca niciodată,
De capul lui, în casă.

Nu-i nimeni să îl cheme
La masă, iar pe urmă,
Nu-i nimeni să îl culce,
Șoptindu-i: „Vise line!"

Sfârșitul și-nceputul
Se-apucă strâns de mână,
Să-și spună, să-nțeleagă
Ceva din ce se-ntâmplă,
Când, tainic, timpul-înger
Le-ntinde o aripă...

Monica Pillat