-7.webp)
-7.webp)
Stăteam pe bancă și din arbori
Se desprindea un stol de frunze,
Împodobindu-ne tăcerea
Cu foșnete mustind de raze.
Ne-am ridicat, m-ai luat de mână
Și am pornit pe-alei, agale,
Să cercetăm împărăția
Lucirilor pe care toamna
Ne-o dăruia ca niciodată:
Răcoarea tandră, arămirea,
Șiragurile moi de ceață,
Sclipirea ca de nestemate
A picăturilor de ploaie...
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!
