.webp)
Numele meu e Anca, am 40 de ani și trăiesc în România.
L-am cunoscut pe Sfântul Nichifor cel Lepros prin intermediul ediției în limba engleză, pe care am citit-o înainte de traducerea cărții în română. Am primit-o de la o prietenă din America, ce știa că trecem prin momente grele cu sănătatea soțului meu. Imediat ce am primit cartea am simțit, chiar înainte să o deschid, o stare de bucurie inexplicabilă, și mai ales de nădejde. Deși era sâmbătă seara și mă întorsesem obosită de la vecernie, nu m-am putut abține să nu citesc mai multe minuni din partea a doua a cărții, simțind că acest dar pe care tocmai îl primisem nu e deloc întâmplător. L-am simțit încă de la început pe Sfântul Nichifor ca pe un sfânt al bucuriei, o bucurie care împrăștie orice tristețe, la fel de rapid precum lumina care, atunci când apare, împrăștie tot întunericul, ca și cum n-ar fi fost.
Întâmplarea făcea să am programat un drum în Grecia în săptămâna imediat următoare, cu un popas nu foarte lung în Atena, câteva ore într-o dimineață. Și, cu toate că timpul era foarte scurt, iar cartea nu oferea nici o informație despre locul unde se află sfintele moaște ale Sfântului Nichifor, mi-am dorit foarte mult să mă închin lor, și Sfântul a mijlocit ca acest lucru să se întâmple. Aceasta a fost prima minune întâmplată împotriva oricărei logici raționale, oricăror proiecte și planuri omenești. Încet-încet, au fost multe mai multe întâmplări care m-au apropiat de Sfântul Nichifor, și am ajuns să trăiesc și o minune mai mare.
Într-o zi am început să am dureri foarte mari de dinți, care treceau doar cu analgezice foarte puternice. Dar medicamentele nu le puteam lua atât de des pe cât aveam nevoie, ci trebuia să le iau o dată la 6 ore. În seara acelei zile însă, abia ce trecuseră 3 ore de la ultimul medicament luat, că durerile au început iarăși. Mă temeam, gândindu-mă cum îmi voi petrece noaptea. M-am băgat în pat să mă culc, dar desigur că nu puteam adormi. Pur și simplu nu știam ce să fac, mă uitam de jur împrejur prin cameră, destul de disperată. Când deodată am zărit cartea Sfântului Nichifor, pe care o țineam pe post de icoană, în picioare, printre celelalte icoane. Am făcut atunci un gest pur și simplu copilăresc: am luat cartea și am lipit-o de obrazul unde se afla măseaua inflamată. Durerile mi-au trecut instantaneu. A fost o minune atât de concretă și de rapidă, încât nu poate avea nici o explicație rațională. O minune evidentă și copleșitoare. În plus, simțeam pur și simplu cum cineva îmi lucrează pe dinăuntru măseaua cu probleme, la fel cum simți că lucrează un dentist, dar fără acele dureri specifice. De atunci a trecut mai bine de 1 an, încă nu am ajuns la dentist, dar măseaua nu m-a mai supărat.
Am dat slavă lui Dumnezeu! Sfântul Nichifor nu este doar Sfântul bucuriei, ci și grabnic-ajutător!
De asemenea, voi povesti o minune a Sfântului Nichifor petrecută cu Maria, o pictoriță de icoane pe care am rugat-o să picteze icoana Sfântului, pentru a i-o duce în dar Părintelui Simon, drept mulțumire pentru sfintele moaște pe care le-a dăruit bisericuței noastre din București. Maria tot întârzia cu icoana, iar momentul în care trebuia să plecăm spre Atena se apropia. La un moment dat, cu o săptămână înainte de plecarea noastră, mi-a mărturisit că nu o poate termina, deși nu mai avea mult de lucru, pentru că suferea de niște dureri cumplite de rinichi, care nu o lasă să lucreze. I-am spus atunci, foarte entuziasmată: „Dar de ce nu te rogi chiar Sfântului Nichifor? El este grabnic-ajutător! Roagă-l să te ajute, ca să-i poți termina icoana!”. Și Maria așa a făcut. A doua zi icoana era gata, deoarece durerile au lăsat-o în chip minunat pe pictoriță, la fel, fără nici o altă explicație rațională.
Au mai fost și alte minuni, mai personale, care mi-au întărit legătura cu Sfântul Nichifor, pe care-l simt ca pe „Sfântul meu”.
Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!
Anca Stanciu
(Minunea a fost scrisă în urmă cu 8 ani și i-a fost trimisă Părintelui Simon din Athena, pentru o ediție viitoare a cărții despre Sfântul Nichifor cel Lepros)