Într-o amiază, întorcându-se Stareţul Iacov Țalikis de la Halkida, a ajuns la Prokopi, la biserica Sfântului Ioan Rusul. A intrat cu evlavie, a aprins în pridvor o lumânare mare şi s-a apropiat plin de evlavie şi bucurie de racla Cuviosului, unde a îngenuncheat. A stat aşa rugându-se mult timp. Apoi s-a ridicat, a sărutat sfintele moaşte şi a trecut de cealaltă parte a raclei, în stânga, ca să nu-i împiedice pe închinătorii care aşteptau la rând. Stătea în picioare, cu ochii aţintiţi la sfinţitul cap al Cuviosului. Se bucura de vederea lui.
Cum privea, a observat că sfintele moaşte se mişcau, îşi schimbau poziţia, după cum era omul care venea să se închine. I s-a părut ceva ciudat şi a luat aminte mai bine. A luat îndrăzneală şi l-a întrebat pe Sfântul Ioan:
- Sfinte al meu, de ce pe unii îi laşi să-şi atingă buzele de tine şi să te sărute, altora le dai doar mâna, altora le dai mâna şi te întorci să-i vezi, iar altora le dai mâna, te uiţi la ei şi le zâmbeşti? Iar de la alţii de ce îţi întorci faţa şi te scârbeşti de ei?
A primit imediat răspunsul Cuviosului:
- Iacove, nu toţi trec pe dinaintea mea să se închine. Unii trec cu evlavie, alţii trec cu mâinile la spate... iar alţii vin doar din curiozitate.
Darul acesta l-a avut Părintele Iacov şi alte daţi. Vedea cum sfintele moaşte luau o poziţie de primire sau de respingere, în funcție de evlavia şi starea lăuntrică a celui ce se apropia.
Altădată, când se întorcea de la nişte consultaţii medicale din Atena, Părintele Iacov s-a oprit la biserica Sfântului împreună cu nepotul său. Era multă lume. A intrat, s-a apropiat de raclă, a îngenuncheat şi a rămas aşa o vreme. Femeile care aşteptau să se închine şi-au pierdut răbdarea din pricina întârzierii Părintelui, care nu-şi mai termina rugăciunea. Deodată, s-au tras înapoi înfricoşate, spunând:
- Trosnesc oasele, trosnesc oasele Sfântului!
Părintele Iacov le-a înţeles spaima, s-a ridicat în picioare şi le-a spus foarte firesc:
- Creştinilor, Sfântul este viu, şi-a schimbat doar poziţia, nu vă temeţi!
Din „Fericitul Iacov Țalikis” de Stelian Papadopulos, Editura Evanghelismos 2004