L-am cunoscut pe Sfântul Efrem în anul 2013, la mănăstirea unde mergeam periodic să mă spovedesc: un monah adusese spre închinare o copie a unei icoane izvorâtoare de mir a Sfântului, din Grecia. Se dusese vestea despre această icoană și astfel au început să vină numeroși credincioși să se închine. Așa se face că tot aici, la mănăstire, l-am cunoscut și pe soțul meu.
Căsătoria noastră nu a întârziat prea mult, însă acele câteva luni care au precedat-o au fost cu mari încercări: Părintele meu duhovnic se arăta foarte neîncrezător față de dorința noastră, ba chiar se împotrivea! Ne-am hotărât astfel ca, până la Paște, când urma să revin la spovedanie, să ne rugăm mai mult, ba chiar să cerem ajutorul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, că tot auzeam în stânga și-n dreapta că e mare făcător de minuni ‒ deși, recunosc, nu aveam deplină nădejde, mai ales că știam din experiență că vorbele Părintelui meu duhovnic nu sunt negociabile...
„Întâmplarea” a făcut ca, anul acela, Paștele să fie chiar în data de 5 mai, ziua de prăznuire a Sfântului. Și nu mică ne-a fost bucuria când, intrând în chilia Părintelui duhovnic, acesta ne-a întâmpinat cu bucurie și ne-a dat mult-dorita binecuvântare de căsătorie, ba chiar ne-a luat și lângă dânsul la masa de Paște. Multă bucurie și pace am simțit atunci! Sfântul Efrem nu numai că ne împlinise cererea, dar ne învățase și ceva foarte important: să ne rugăm cu stăruință pentru a avea binecuvântarea Domnului în viața noastră.
Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou a devenit astfel ocrotitorul familiei noastre. La slujba cununiei, icoana Sfântului dăruită de nașii noștri împodobea masa din mijlocul bisericii, când un prieten ne-a întrebat: „De ce ați pus poza preotului pe masă?!”... Într-adevăr, Părintele duhovnic al soțului meu, care a săvârșit Taina Cununiei, seamănă mult cu Sfântul, dar am simțit în acea întrebare și prezența ocrotitorului nostru mult-iubit, confirmată „aievea” parcă prin ochii unui nuntaș.
Anii au trecut... Sfântul Efrem era întotdeauna alături de noi prin icoana sa, însă, recunosc, uitam deseori să-i cer ajutorul. Până într-o zi când mi-am dat seama că trecuseră aproape patru ani și nu aveam copii... Am hotărât atunci să citim zilnic acatistul Sfântului nostru ocrotitor ‒ și bineînțeles că Dumnezeu și Sfinții Lui nu rămân niciodată datori și, în ciuda diagnosticelor complicate, am adus pe lume o fetiță pe care am botezat-o Maria, cu nădejde că Sfântul Efrem va mijloci și pentru un băiețel, că doar nu-i ușor să strigi o fetiță cu numele „Efremia”!
Anii au zburat iarăși... Maria avea deja patru anișori, dar nu apărea niciun frățior. De data aceasta apăruseră mai multe neputințe, însă ne-am hotărât totuși să învățăm troparul Sfântului nostru și să-l spunem cât de des putem. Minunea s-a întâmplat la puțin timp după ce am sărbătorit zece ani de la căsătorie: cu bucurie mare, am reușit să împlinim făgăduința de a avea un băiețel care să poarte numele Sfântului Mare Mucenic Efrem, născut chiar cu 14 zile înainte de praznicul Sfântului!
Nu în ultimul rând, o altă „coincidență” uimitoare în viața noastră este și faptul că părinții soțului meu, care și-au sărbătorit de curând nunta de aur, s-au căsătorit într-o zi de 5 mai... Și iată cum Sfântul Efrem parcă e cu noi dintotdeauna și ni se descoperă la tot pasul!
Georgeta