Părintele Arhimandrit Teofil Părăian a fost un om fericit. Așa se prezenta pe sine: „Dragă, sunt un om fericit!”. A fost un om împlinit duhovnicește, pentru că a fost omul lui Dumnezeu care și-a sfințit viața prin tot ceea ce a făcut de la tinerețe până la bătrânețe. A împlinit, după putere, poruncile Domnului nostru Iisus Hristos și a iubit Biserica lui Dumnezeu, așa cum i-a iubit mult și pe oameni. Prin lucrarea sa duhovnicească de călugăr, preot, duhovnic și propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu, a fost și rămâne o mărturie vie a prezenței harului Duhului Sfânt care lucrează curățirea, luminarea și sfințirea oamenilor.
Părintele Teofil și-a curățit mintea prin Rugăciunea lui Iisus și a ajuns să aibă „mintea lui Hristos”, cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 2:16), pentru că a avut gândurile și cuvintele Domnului Hristos ca repere și principii de viață. Părintele Teofil și-a luminat întreaga ființă făcând din inima sa un loc al Împărăției lui Dumnezeu, pentru că a crezut și a trăit cuvântul lui Hristos care ne spune că „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17:21). Părintele Teofil a făcut din trupul său nevăzător un „templu al Duhului Sfânt”, pentru că prin el s-au arătat „lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3), iar noi „am văzut cu ochii noștri și am pipăit cu mâinele noastre” (I Ioan.1:1) întruparea cuvintelor lui Dumnezeu în persoana și în viața sa.
A mers pe calea poruncilor lui Dumnezeu și a devenit fericit. A fost un om care trăia cu Dumnezeu, simțea prezența lui Dumnezeu și vorbea cu Dumnezeu, iar cuvintele sale erau „ca de la Dumnezeu” (I Petru 4:11).
Pentru că era fericit, Părintele Teofil era mereu bucuros. A fost un lucrător, un înmulțitor și un propovăduitor al binelui și bucuriei. Ne-a lăsat ca moștenire multe experiențe duhovnicești personale și, alături de programul său de viață duhovnicească, ne-a lăsat și o scară a fericirii.
Cineva care vrea să fie fericit aici, pe pământ, dar și în veșnicie, trebuie să fie credincios lui Dumnezeu. Părintele Teofil a avut o credință mare și puternică și s-a depășit pe sine cu ajutorul credinței în Domnul nostru Iisus Hristos, în învățătura Lui, în Sfânta Treime – Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt –, a credinței în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, în adevărurile propovăduite de Sfânta Biserică. Cine crede în aceste adevăruri acela se și silește să împlinească poruncile lui Dumnezeu și devine slujitor al lui Dumnezeu sau rob al lui Dumnezeu. Părintele Teofil, prin tot ce a trăit și a propovăduit, a slujit lui Dumnezeu și oamenilor, ca să se apropie de Dumnezeu. Pe măsura împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, omul devine cunoscător de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale și se descoperă pe măsura împlinirii lor, ne învață Sfântul Marcu Ascetul și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Părintele Teofil L-a cunoscut pe Dumnezeu în inima sa curățită de patimi și răutăți, chemând Numele Domnului (Fapte 2:21) și trăind experiența vieții veșnice în lăuntrul său (Ioan 17:3). Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu, acela Îl și iubește pe Dumnezeu și-L preslăvește pe Dumnezeu. Acest lucru l-a făcut cu prisosință Părintele Teofil, care a fost iubit de Dumnezeu și care L-a iubit pe Dumnezeu, precum îi era și numele. „Teofil” este un cuvânt din limba greacă care este compus din două cuvinte: „Teo” – Dumnezeu și „filo” – a iubi, și care înseamnă iubitor de Dumnezeu. Iar cine Îl iubește pe Dumnezeu, acela sigur este fericit. Părintele Teofil a fost un om fericit.
Sunt cinci trepte ale unei scări ce duce la adevărata fericire, care este fericirea în Dumnezeu, cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, aici, pe pământ, și-n veșnicie. Părintele Teofil s-a folosit de câteva nume din limba greacă pentru a sintetiza această scară a fericirii. Teopist – care înseamnă „credincios lui Dumnezeu”, Teodul – care înseamnă „slujitor sau rob al lui Dumnezeu”, Teognost – care înseamnă „cunoscător de Dumnezeu”, Teofil – care însemană „iubitor de Dumnezeu” și Macarie – care însemană „fericit”. Aceasta este scara fericirii propusă de Părintele Teofil: să crezi în Dumnezeu, să împlinești poruncile lui Dumnezeu, să-L cunoști pe Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu, și așa ajungi la fericire.
Părintele Sabin Vodă
Din „Părintele Teofil cel din inima mea”
Editura Reîntregirea, 2024
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!