Ne vorbește Arhimandritul Efrem Filotheitul
A răsărit noul an și ar trebui să facem o dare de seamă despre cum am petrecut anul trecut în chip duhovnicesc.
Am trecut prin necazuri, ispite, căderi și ridicări... Vom fi avut cu siguranță și sporire în unele aspecte. De vreme ce ne întoarcem în anul ce a trecut, să aruncăm o privire să vedem unde am greșit, care poftă ne-a biruit, unde am cedat, unde am dat drepturi diavolului și patimilor.
Și, după ce vom fi făcut această cercetare, va trebui să ne adunăm bine gândurile și să hotărâm să punem început bun în noul an. Să ne refacem puterile sufletești și să le facem pe cele ce trebuie, împotriva celor ce ne-au adus înfrângeri. Acolo unde am fost biruiți, acolo unde nu am înaintat, în acele locuri să ne împotrivim cu gânduri puternice, voință, bunăvoie, curaj, astfel încât să nu pătimim la fel în noul an, ci să biruim și să dobândim înapoi ceea ce ne-a furat ispititorul.
Vom căuta, negreșit, și la părțile bune, la care am avut sporire: la rugăciune, la blândețe, la nevoință, la priveghere, la răbdare. Și atunci vom adăuga alte și alte puteri duhovnicești, ca să sporim bunătățile acestea, astfel încât noul an să ne dea posibilitatea să ne împuținăm păcatele și căderile, și să înmulțim biruințele, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu.
Să punem, așadar, lucrurile pe masă și să începem să studiem planul. Cum au trecut atâția ani? Unde am luat aminte? Unde nu am luat aminte? Unde am înaintat în viața duhovnicească? Unde am dat înapoi? Care patimă mă biruiește? Care mă înșeală? Și, făcând toată această cercetare, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom găsi punctele slabe și vom adăuga tărie duhovnicească, pentru a face față greutăților. De asemenea, vom adăuga râvnă la cele bune, pentru a crește duhovnicește în noul an. Iar dacă ne întâmpină moartea, ne va găsi în nevoință.
Desigur, nu așteptăm nepătimirea. Nu avem așteptări mari, asemenea izbânzilor Sfinților noștri Părinți, dar măcar să ne afle moartea în nevoință, în îndreptare, în îngrijirea rănilor, în strigătul rugăciunii, cerând milă și iertare de la Dumnezeu.
.webp)
Dumnezeu ne oferă prilejuri de mântuire
Avem mângâierea că Dumnezeu este Părintele nostru. Este Cel ce știe totul. Nimic din ce se întâmplă în noi nu-I vine greu să cunoască. Ce osteneală face soarele ca să lumineze întreaga lume? Când razele găsesc intrarea, înaintează și luminează și locurile cele mai întunecate. Dacă un soare creat de Dumnezeu luminează atât de mult pământul, cu atât mai ușor, neîncetat, într-o clipită și neobosit, Soarele dreptății, Soarele Dumnezeieștii Lumini, Părintele și Făcătorul nostru cunoaște toate mișcările și ale minții, și ale inimii, și ale sentimentelor noastre și ale tuturor celor care se petrec în viața noastră.
Și, de vreme ce toate Îi sunt cunoscute, când vede că există într-un om și intenție bună, că se silește, că-l doare pentru sufletul său, că plânge pentru păcatele sale, că are gândul la viața viitoare și la Judecată și că strigă neîncetat, cerând milă și iertare, Dumnezeu nu este nedrept. Va ajuta acest suflet, îi va oferi prilejuri să se pregătească în cel mai bun chip. Chiar și pentru oamenii care nu se gândeau la Dumnezeu și la mântuirea lor, dar aveau intenție bună, Dumnezeu câte nu a făcut din multa Sa dragoste, astfel încât să-i aducă într-o stare bună înaintea morții și să-i ia în pocăință și spovediți! Pe tâlhari, pe mari păcătoși i-a luminat în ultimile clipe și i-a luat în viața cea veșnică. Este de ajuns ca omul să nu se împotrivească în chip egoist lui Dumnezeu, să nu intre în conflict frontal cu Dumnezeu din mândrie luciferică.
Tâlharul, care era de-a dreapta lui Hristos, câte fărădelegi nu făcuse! Și totuși Dumnezeu, Cel ce îi cunoștea inima și adâncurile sufletului, a îngăduit să fie arestat de stăpânitorii acelei vremi, ca să-l închidă, să-l condamne împreună cu Hristos, astfel încât să ajungă la acea clipă mântuitoare, să primească luminarea și să strige acele cuvinte ce l-au învrednicit să fie astăzi în Rai. Așadar, dacă pe tâlhar nu l-a lăsat Dumnezeu să piară, fiindcă a văzut intenția bună din sufletul lui, cu atât mai mult îi va milui și îi va sprijini pe cei ce strigă și cer milă, iertare și tămăduire!
Să împlinim voia lui Dumnezeu
Să-L rugăm pe Dumnezeu ca, în acest nou an – iar dacă ne va dărui și alții, ai Lui sunt! – să ne ajute să punem lucrurile la punct, să ne dăruiască un nou început. Să cercetăm și ca niște ucenici ascultarea noastră față de Dumnezeu, să-I împlinim voia și să-I ascultăm poruncile, căci împlinirea lor este supunere față de voia Lui.
Dacă vom socoti timpul care a trecut, nu doar fără țintă, ci și cu păcate, vom cădea în deznădejde. Să înaintăm, așadar, pe calea cea nouă. Să luăm aminte la viața noastră, la ascultarea noastră, să cugetăm la moarte și la Judecata lui Hristos, ca să punem început bun.
Acest început bun să-l avem ca pricină a rugăciunii noastre. Ascultare, rugăciune și cugetarea la moarte îl povățuiesc negreșit pe monahul ascultător la viața cea veșnică și veșnica odihnă.
Dumnezeu să ne învrednicească pe toți de izbânda aceasta și nimeni să nu lipsească de la marea și veșnica prăznuire, de la nemărginita și negrăita luminare.
Fragmente din textul „O dare de seamă a Cuviosului Efrem Filotheitul. Despre cum a petrecut în chip duhovnicesc anul 1981”, cuprins în „Arta mântuirii”, Ed. Evanghelismos 2024
Traducere de Ierosch. Ștefan Nuțescu