Iubirea nu este un sentiment dulce care vine și pleacă, ci o hotărâre zilnică de a rămâne lângă celălalt chiar și atunci când nu mai ai putere. Dragostea adevărată se vede în grijă, în atenția pentru cel obosit, pentru cel rănit, pentru cel care nu știe să ceară. Aproapele nu este doar cel care ne place sau ne seamănă, ci mai ales cel care ne provoacă, ne obosește, ne scoate din comoditate. Acolo începe lucrarea lui Dumnezeu în noi.
Milostenia nu înseamnă doar a da ceva din prisos, ci a te da pe tine: timp, ascultare, răbdare, o inimă care nu judecă. Uneori, cel mai mare dar este să taci și să rămâi, să nu fugi de durerea celuilalt. Când te apropii de un om cu inimă curată, fără dorința de a-l schimba sau de a-l corecta, Dumnezeu lucrează în taină și vindecă mai mult decât orice cuvânt.
Grija pentru aproapele ne scoate din centrul propriei noastre suferințe. Când ne închidem în noi, durerea se adâncește; când ne deschidem către celălalt, durerea se transformă în rugăciune. Dragostea este singura putere care nu obosește, pentru că nu vine din noi, ci din Dumnezeu. Noi doar îi facem loc.
Să nu așteptăm oameni perfecți ca să iubim. Hristos nu ne-a iubit când eram buni, ci când eram căzuți. Așa și noi suntem chemați să iubim fără condiții, fără calcule, fără frică. Iubirea curată nu pierde nimic; chiar dacă pare că se risipește, ea se adună în veșnicie.
Când ai grijă de aproapele tău, chiar și în lucruri mici, te apropii de Dumnezeu mai mult decât prin multe cuvinte frumoase. Pentru că Dumnezeu este iubire, iar unde este iubire adevărată, acolo este și El.
Maica Siluana Vlad