Copiii cresc. Acum sunt mici… ai clipit… și deja sunt mai înalți decât tine și se pregătesc să-și ia zborul!
Dorul l-am înțeles doar în momentul în care am devenit mamă.
Până atunci, nu. Și, până la urmă, e firesc.
Dacă copiii noștri ar fi ocupați și cu dorul… nu ar mai evolua.
Nici eu nu am înțeles dorul atunci când am plecat de acasă… și bine mi-a prins să explorez cu avântul tinereții. Noi, părinții, nu trebuie să-i convingem pe copiii noștri de cât de dor ne e de ei.
Ca părinte, înveți să gestionezi dorul. Să trăiești cu el. Să îl transformi în rugăciune.
Andreea Macra
7 Comentarii
Marta
Ma regăsesc în aceste cuvinte minunate! "Dorul este inalienabil", o durere maxima pentru cei care nu au limita în iubire!
Dana Potoroaca
Si copiilor le este dor de părinți, uneori poate fi un dor îndelungat, constant și fără alinare sau soluționare. Cred ca dorul poate fi prezent în ambele tabele, greu e atunci când el nu poate fi alinat, când devine o parte dureroasă și constantă a vieții, însă când e dor de drag, acela e un dor benefic și îndulcește relația.
Madalina Manolache
Imi amintesc cand am plecat la facultate si mama nu putea sa doarmă cu gandul ca ii va fi dor de mine... nu am înțeles-o, dar acum o inteleg!
Liana Ungureanu
Cât adevăr, și totuși...ne este dor
Ana
Frumos. Deja ma gandesc ce dor imi va fi cand va creste
Ancuța Achim
Un adevăr care doare, izvorăște din iubire și locuiește în noi până la adânci bătrâneți. ❤️
Anca C.
Frumos spus, copiii trebuie sa exploreze viata cu avânt, nelegati de noi prin dorul nostru, iar noi sa le purtam de grija și sa ne alinam în rugăciune. Citind acest articol deja mi s-a făcut dor...