Rugăciuni pentru timpul din urmă

De vreme ce viața mea gravitează constant între familie, copii, cărți, biserică, tradus și alte „n” activități, m-am gândit că ar fi de folos să vă împărtășesc din micile mele descoperiri, acelea care cred eu că merită cu adevărat transmise mai departe. Mărturisesc că îmi place să citesc și rugăciuni sau cărți duhovnicești contemporane; simt că mă regăsesc mai mult în limbajul și trăirile lor, care par mai apropiate de frământările noastre de zi cu zi.

Uneori, avem nevoie de cuvintele altcuiva pentru a ne descifra propriile răni. Prin urmare, când Părintele Grigore-Dinu Moș ‒ duhovnicul duhovnicului meu ‒ a scris o carte ce cuprinde 21 de rugăciuni, am așteptat cu nerăbdare momentul potrivit pentru a le parcurge. Odată ce am început să le citesc, n-am mai putut să mă opresc. De aceea, vă îndemn cu tot dragul să o citiți și voi.

Cuvintele sfinției sale au o sinceritate tăioasă, care mișcă inima din adâncuri. Nu o lasă să rămână împietrită în obișnuință, ci o zdruncină, forțând-o să se privească în oglindă. Cartea se numește „Chipul uitat al pocăinței – 21 de rugăciuni pentru timpul din urmă”. Știu că, în ritmul alert de astăzi, toți avem tendința să fugim de momentele de introspecție, dar m-aș bucura enorm să zăboviți asupra fragmentului de mai jos. Este o parte dintr-o rugăciune care mi-a plăcut mult și care, sper eu, să vă atingă sufletul așa cum l-a atins pe al meu:

„Învață-mă Tu toate, așa cum părinții își învață pruncul să umble și să vorbească: cum să mă rog, cum să lupt cu patimile, cum să cred și să nădăjduiesc, cum să iubesc pe aproapele, ce să vorbesc și ce să lucrez. Rămâi nedespărțit de mine și mă învață să fiu una cu Tine în toate mișcările minții și inimii!

Hristoase, Dumnezeul meu, adu-Ți aminte cum creșteai ca prunc, stând în brațele Maicii Tale, și dă-mi puterea de a spori duhovnicește, rămânând neclintit întru voia Ta. Vindecă rănile copilăriei mele, vindecă rana lui Adam din sufletul meu! Șterge adaosul plin de urâciune al păcatelor mele! Vindecă necredința și mândria mea și tămăduiește fricile mele! Că a mea e doar rușinea feței, și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin”.

Andreea Macra