Ritual de ancorare

„Ritual de ancorare” − sună bine, nu-i așa?!

Așa se cheamă în psihologie ceea ce fac eu de câțiva ani încoace fără să știu. Este un obicei care mă ține într-o stare de bine, îmi menține un tonus mental, mă ajută să fiu prezentă, atentă, și să observ micile schimbări de la o zi la alta.

Ce am făcut, de fapt?

O fotografie pe zi la grădină, timp de 365 de zile.

Apoi am postat mesajele din calendarul Maicii Siluana pe grupul mamelor din Brașov („Șezătoare de mame creștine”). La fiecare pagină am alăturat și o imagine potrivită cu textul. A fost o provocare plăcută și o lucrare tăcută.

A urmat un an în care am căutat și postat viața unui sfânt. Am descoperit foarte mulți sfinți pe care nu-i știam.

Și anul acesta am ales să postez câte două lucrări de la un pictor în fiecare zi.

Este un fel de terapie, o acțiune care îmi da satisfacție. Să punctezi cumva ziua, să începi să vezi ce nu se vede: cum crește o plantă, cum te oglindești într-un tablou, cum se schimbă culorile în funcție de lumină, și stările interioare în funcție de relaționare.

Răbdarea și consecvența sunt răsplătite cu scopul pe care îl găsești în puterea lucrului mărunt, care „deschide cerul”, cum spunea draga noastră Maică Siluana...

Ioana Todor