Proverbele înoată grupate în bancuri de înțelepciune ancestrală prin oceanul subconștientului colectiv. Când cineva este lovit de inspirație, precum Newton de măr, atunci prinde în undița minții sentința unei reguli din mecanismele vieții. Proverbele nu sunt inventate, precum nici Newton nu a inventat legea gravitației. Există, pur și simplu. Trebuie doar descoperite și puse în cuvinte. Iar lumea le acceptă din mers, ca și cum le-ar fi știut dintotdeauna.
Ca niște monștri din adâncuri, din timp în timp, sunt scoase la suprafață și sentințe care reflectă apecte mai neplăcute, pe care oamenii le-au împământenit ca legi. Pe acestea aș vrea să le îmblânzim, să le creștinăm. E necesară în acest sens o recreștinare a noastră, pentru a funcționa ca un organism sănătos, care să le poată renaște neprihănite. Căci faptele pot naște cuvinte, la fel cum și cuvintele pot naște fapte.
Când am priceput pentru prima dată ce vrea să spună zicala: „Dacă ești bun, ești prost!”, m-am mâhnit teribil. Cum pot oare românii creștini să gândească pe dosul firescului lor? E clar că totul a început cu unii care au descoperit că este mai ușor să ceară de la alții decât să muncească. Am văzut astfel de profitori, cerșetori „profesioniști”, care au trasee operaționale proprii. Nu strigă din poartă în poartă − ar fi o pierdere de timp și de nervi. Au făcut-o atunci când au testat terenul și au schițat harta gospodăriilor unde au fost ignorați, precum și a celor unde le-a ieșit în prag bunătatea. Și doar aici strigă, nu oricum, ci ca la niște cunoștințe vechi.Iar darurile le primesc de multe ori cu indiferență și nerecunoștință, ca și cum aceia ar fi obligați să le dea. Că doar au, nu-i așa? După ce termină de colindat, se mută pe alte trasee, pentru a lăsa un răgaz strategic de uitare. Apoi revin. Dacă însă se împuținează traseele, dacă crește disperarea sau lăcomia, dacă se îngroașă obrazul, atunci întoarcerea lor pe același traseu se îndesește.
Unele porți, din păcate, nu se mai deschid, iar cei dinăuntru încep să se hainească și gândească la fel ca cei din afară, pe logica aceluiași dicton defect:
- I-am tot dat și m-a luat de prost! Acum o să vină mereu.
Și le strigă:
- Ia, mai duceți-vă, bă, și la muncă! Plesniți de sănătate! Ce, credeți că mie îmi pică din cer?
Și totuși, mai sunt și porți care se deschid ori de câte ori vin cerșetorii. Chipuri luminate de har le ies în prag, mâhnite de mizeria și de suferințele lor, dar cu bucurie nedisimulată că îi pot ajuta. Nu îi investighează ca la poliție, pentru a-i recunoaște dacă au mai fost cândva pe acolo, nu le verifică handicapul sau hârtiile doveditoare, nu le strigă să nu-și cumpere țigări sau băutură de banii primiți. Îi ajută pentru a împlini porunca Domnului de a-l ajuta pe cel sărman și nevoiaș. Pentru privitorii raționaliști, chiar sunt niște proști care au dus creștinismul la limita absurdului, ba chiar dincolo de ea. Ei parcă nici nu vor să vadă că sunt luați de fraieri. O țin una și bună: dăruiesc și iar dăruiesc! Aleargă în întâmpinarea lor, le vorbesc cu blândețe, le arată compasiune și căldură, le dăruiesc cu mare generozitate. Doar sunt frații mai mici ai Domnului! Poate e chiar Domnul sub acoperire! Și nu-și găsesc liniștea dându-le doar alinare de moment. Ci se interesează de necazurile lor, în încercarea de a-i ajuta și mai mult. „Traseiștii” sunt doar niște abonați insensibili, tupeiști și obraznici. Am văzut cazuri în care acei oameni buni au dăruit case, grădini, vite, mașini, bani și relații, locuri de muncă.
Acești samarineni milostivi, dincolo de porunca Domnului, sunt conștienți că și noi, la rândul nostru, suntem niște cerșetori agasanți la porțile cerurilor, într-o milogeală perpetuă. Iar Domnul nici nu ne judecă, nici nu ne disprețuiește. Nu ne ignoră și nu ne alungă. Ne dăruiește din belșug. Dar peste dar adaugă. De cele mai multe ori, ne-a dăruit și ne dăruiește fără măcar să apucăm să cerem. Din nemăsurata Sa milă. Și se simt onorați și bucuroși să facă și ei la fel. Cuvintele Domnului le răsună mereu în urechi: „Mergi și fă și tu asemenea!” (Luca 10:37). Și-atunci, ei au schimbat acel proverb trist și au zis: „Dacă ești bun, ești bun!”.
(va urma)
George Olteanu
Fotografie de Mart Production / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!