Poezia mă biciuia până ieșea fum din mine
Unii credeau că noi două stăm la taclale
La cafele și zăhărele
Că-mi mai așază bretonul cu cărare pe mijloc
Că-i mai dreg rimelul de pe genele-i false
Că câr, că mâr
Dar noi două
Aveam o altă relație de putere
Ea mă călărea, neobosit, neobosit,
Eu mușcam zăbala
Și dam din copita de argint
Nechezând fără rimă
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!