Multe și variate sunt tainele omului lăuntric. Uneori, tensiunea interioară se întâlnește cu presiunea exterioară și ajungem la momente greu de dus, în care emoțiile par să ne copleșească.
Astăzi vorbim despre reglarea emoțională.
Din bucuria mea, aș scrie mult despre subiectul acesta. Dar știu că nici timpul, nici răbdarea celui care citește nu sunt nelimitate. Așa că voi puncta câteva aspecte importante, iar cine își dorește mai mult poate căuta, întreba și descoperi ce îi este de folos.
Așadar, ce e important să știm?
Ce este reglarea emoțională?
Reglarea emoțională este abilitatea de a ne gestiona emoțiile astfel încât să putem răspunde adecvat situației în care ne aflăm. Nu înseamnă să nu mai simțim furie, frică sau tristețe, nici să ne ascundem emoțiile. Înseamnă să putem trece prin ele fără să fim conduși automat de impulsurile pe care le generează.
Cu alte cuvinte, nu alegem întotdeauna ce simțim, dar putem învăța să alegem ce facem cu ceea ce simțim.
De ce este atât de importantă?
Pentru că emoțiile ne influențează gândurile, deciziile, comportamentele și relațiile. Atunci când ne este greu să le gestionăm, putem reacționa impulsiv, putem spune lucruri pe care le regretăm, sau putem rămâne blocați în stări care ne consumă.
Dificultățile persistente de reglare emoțională pot contribui la apariția sau menținerea unor probleme psihologice, precum anxietatea și depresia. Asta nu înseamnă că orice emoție intensă duce la o tulburare, ci că felul în care ne raportăm la emoțiile noastre contează.
Reglarea emoțională începe din copilărie.
Un bebeluș nu are încă abilitatea de a-și regla singur emoțiile. Are nevoie de un adult care să-l liniștească, să-i răspundă nevoilor și să-l ajute să se simtă în siguranță. Prin aceste experiențe repetate, copilul începe să învețe treptat cum să își gestioneze propriile stări.
Acest proces se numește coreglare: adultul îl ajută pe copil să se liniștească până când acesta dezvoltă, în timp, propriile capacități de autoreglare.
Iar aici apare un aspect important: un adult care își poate gestiona propriile emoții are mai multe șanse să-i ofere copilului un model sănătos. Asta nu înseamnă că părintele trebuie să fie calm tot timpul, nici că un părinte cu dificultăți emoționale va avea, inevitabil, un copil cu aceleași dificultăți. Contează și disponibilitatea de a învăța, de a repara momentele dificile și de a răspunde nevoilor copilului.
Cum învățăm să ne reglăm emoțiile?
Primul pas este să observăm ce se întâmplă în noi. Să identificăm emoția, să înțelegem ce a declanșat-o și să recunoaștem impulsul care o însoțește.
Apoi, să ne oferim un răgaz înainte de a reacționa. Uneori ajută să respirăm lent, să ne îndepărtăm pentru câteva minute de situația tensionată sau să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă.
Nu trebuie să rezolvăm totul în momentul în care emoția este la intensitate maximă. Câteodată, primul pas este pur și simplu să ne oferim timp să revenim la o stare în care putem gândi și alege mai limpede.
În loc de încheiere
Reglarea emoțională nu înseamnă să devenim imuni la ceea ce ne doare, nici să avem mereu controlul asupra a tot ce simțim. Înseamnă să învățăm să ne înțelegem emoțiile, să le tolerăm și să nu le lăsăm să decidă în locul nostru.
Pentru că, uneori, ceea ce pare de neoprit nu are nevoie să fie înăbușit, ci înțeles și gestionat altfel.
Iar această înțelegere trebuie să ajungă și la copii. Acasă, la școală, în comunitate și în toate grupurile în care creștem, învățăm și trăim împreună.
Reglarea emoțională nu este doar o responsabilitate individuală, ci și o abilitate pe care avem nevoie să o cultivăm împreună. Copiii nu au nevoie doar să li se spună cum să se comporte, ci și să fie ajutați să înțeleagă ce simt și ce pot face cu emoțiile lor.
Poate că, în loc să ne întrebăm doar „Cum oprim această reacție?”, ar fi bine să ne întrebăm și „Ce se întâmplă în spatele ei? Și cum putem ajuta?”.
Bucurii!
Daniela Costache
Consilier în dezvoltare personală și educațională
Fotografii de Gustavo Fring / pexels.com