Recunoștință 

Încerc să îmi găsesc cuvintele potrivite pentru fiecare în parte, însă mă simt copleșită de toată dragostea voastră SINCERĂ. Am simțit că fiecare cuvânt a fost scris din inimă, cu durere, dar și cu bucurie. 

Recunosc, mi-a lipsit sinceritatea celor din jur, și poate că asta m-a durut cel mai tare. Când cel apropiat se dă la o parte cu zâmbetul pe buze în clipele în care tu ai nevoie să te agăți de poala hainei lui. 

Mi-ați umplut ochii de lacrimi: și de tristețe, și de fericire, și de uimire. Un amalgam de emoții. Credeți-mă, aș vrea să vă scriu cuvinte mai frumoase, mai profunde, mai pline de mulțumire, dar încă mă adun. 

Vreau totuși să vă spun că sunt bine trupește. Controlul a arătat totul curat, însă în câteva luni vor reapărea problemele. (O precizare: nu mai este nimic grav, însă complicațiile pot apărea dacă nu sunt suficient de atentă). Dar nu vreau să mă gândesc până acolo, ci doar să mă bucur. 

Și acum mă bucur că v-am întâlnit în duh, în scris, în rugăciune. Pentru că, da, ați fost și sunteți darul din acest an al Sfintei Parascheva pentru mine.  

Sfânta, și nu numai, să vă bucure pe toți.

Și mulțumesc Pridvorului, care unește inimi, gânduri, dureri și bucurii... sincere. 

Vă îmbrățișez cu toată inima mea mică, unde v-ați sălășuit cu toții!

P.S. Azi nu sunt doar bucuroasă, ci fericită! 

Alexandrina