Sunt doi
Care luptă din greu
Să ia cazemata sufletului meu:
Eu și cu mine
(în cărți, acesta este numit „sine”)
Eul are o mie de fețe
Și o mie de brațe
Ocupă tot locul,
E... deștept
Sinele tace
Și doare, arare,
Adânc, în piept
Știu de ei,
Dar nu-i recunosc
decât după urmele lăsate
Cazemata-i ruină
Au năpădit-o urzicile.
Prin spărturi, când și când,
Câte-o rază răzbate.
Maria Dragomirescu
Fotografie de Imad Clicks / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!