Înainte,
când niciunul dintre noi
nu știa că va merge-napoi
Înainte când nu aveam adăpost
decât în morminte
Când priveam înapoi
și vedeam doar neținute jurăminte
Înainte, când înapoi
erau doar morminte
mergeam spre noi înapoi
mereu singuri
încercând să fim doi
Când soldații râdeau și trăgeau în noi
Și râdeau și mai tare
Când vedeau șuvoaie de sânge
Maternități schimbate-n morminte
O mamă copil care plânge
Și noi
mereu singuri
fugeam înapoi
spre înainte
unde găseam doar netinute jurăminte
adăpostite în dezvelitele
morminte.
Șerban Madgearu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!